La data de 1 februarie este sărbătorită, anual, Ziua intendenţei militare, potrivit https://amnr.defense.ro. Această zi marchează data la care s-a emis Înaltul Ordin de Zi nr. 29, la 1 februarie 1861, fiind actul de constituire a intendenţei armatei, prin care s-a format corpul ofiţerilor de intendenţă militară, condus de intendentul general al armatei, subordonat Ministerului de Război, menţionează site-ul www.mapn.ro.

Tot la 1 februarie sărbătoresc Ziua intendenţei şi reprezentanţii structurilor de specialitate din cadrul Sistemului naţional de ordine publică şi siguranţă naţională, potrivit site-ului Ministerului Afacerilor Interne (MAI), www.mai.gov.ro. Astfel, în cadrul tuturor departamentelor de logistică ale MAI, în cursul acestei zile, se desfăşoară activităţi care marchează sărbătorirea Zilei intendenţei.

Înainte de Unirea celor două Principate, pe timpul Regulamentelor Organice, în Ministerele de Război ale Moldovei şi Munteniei funcţiona câte o secţie de intendenţă, fără a avea însă atribuţii clar definite, conform volumului "Calendarul tradiţiilor militare" (2010). Consacrarea intendenţei ca specialitate distinctă a Armatei Române a fost accelerată de Unirea Principatelor Române. Astfel, prin Decretul nr. 417 din 30 august 1860 s-a hotărât întrunirea administraţiilor militare şi a intendenţelor într-o singură administraţie, sub ordinele Ministerului de Război din Bucureşti.

Prin Înaltul Ordin de Zi nr. 29 din 1 februarie 1861, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a consfinţit înfiinţarea Corpului de Intendenţă Militară, alcătuit din intendentul general al armatei (asimilat gradului de general de brigadă) şi subordonat ministrului de Război, un subintendent clasa I (asimilat gradului de colonel), doi subintendenţi clasa a II-a (locotenent-colonel), doi adjuncţi clasa I (asimilaţi gradului de comandanţi de batalion - maior) şi şase adjuncţi clasa a II-a (căpitan).

Ministrul de Război, colonelul Ioan Ghica, i-a înaintat domnitorului Alexandru Ioan Cuza un raport în care argumenta necesitatea aprobării unui regulament propriu intendenţei. Astfel, "Instrucţiunile asupra funcţiilor Intendenţei Militare", publicate în Monitorul Oastei nr. 11 din 16 februarie 1861, stipulau că intendenţii militari erau numiţi de guvern pe lângă trupe "ca să înlocuiască vegherea ministrului în treburile interioare ale armatei" - solda şi subzistenţa, îngrijirea îmbrăcăminţii, a locuinţei, sănătăţii şi înlesnirea mişcărilor.

În 1862, a fost adoptată "Legea privind întreţinerea armatei", din iniţiativa ministrului de Război, generalul Ion Emanoil Florescu. Aceasta a cunoscut ulterior o serie de îmbunătăţiri. Legea reglementa pensiile militarilor, raţiile alimentare, retragerea din serviciu, standardul de viaţă în corpuri, transportul şi recompensele pentru merite deosebite. În acelaşi an, au apărut noi reglementări în domeniu. Prin Înaltul Ordin de Zi nr. 219 din 16 octombrie 1862, s-a constituit Corpul ofiţerilor de administraţie, însărcinat cu executarea tuturor serviciilor administrative.

Evoluţia ulterioară a intendenţei militare a confirmat utilitatea sa în activitatea Armatei României.

Structurile de intendenţă sunt deosebit de importante deoarece asigură elaborarea programelor multianuale de înzestrare a unităţilor cu echipamente şi tehnică specifică în vederea îndeplinirii misiunilor, arată site-ul www.mai.gov.ro. În prezent, logistica este un concept indispensabil în toate sferele de activitate, înglobând mai multe domenii, precum proiectarea, testarea, achiziţionarea, întreţinerea şi repararea materialelor şi echipamentelor, transportul personalului şi echipamentelor, achiziţia, construcţia şi întreţinerea instalaţiilor şi a infrastructurii, alimentarea cu carburant, alimente şi muniţii sau achiziţionarea/prestarea de servicii. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Andreea Preda)