Ortodoxe
Sf. Mc. Tatiana diaconiţa şi Eutasia

Greco-catolice
Sf. m. Tatiana

Romano-catolice
Ss. Arcadie, m.; Cezara, călug.; Tatiana, m.


Sfânta Muceniţă Tatiana este pomenită de Biserică în ziua de 12 ianuarie.

S-a născut şi a trăit la Roma, tatăl său a ocupat funcţii înalte în administraţia romană, deţinând în trei rânduri rangul de proconsul. Tatăl Sfintei Tatiana era creştin şi temător de Dumnezeu, dar îşi păstra în taină credinţa, persecuţiile împotriva creştinilor fiind frecvente în imperiu. El şi-a crescut fiica cu bună-cuviinţă şi frică de Dumnezeu, fiind aleasă în slujba de diaconiţă a Bisericii din Roma.

"Venind aceasta în vârstă şi nevrând să se însoţească cu bărbat, îşi petrecea în feciorie şi curăţie viaţa, pentru că s-a făcut mireasă lui Hristos, fiind rănită de dragostea Lui şi Aceluia şi slujea ziua şi noaptea, omorându-şi trupul în post şi rugăciuni şi robindu-l duhului. Apoi s-a învrednicit de slujba bisericească pentru viaţa sa îmbunătăţită şi slujea lui Dumnezeu îngereşte, deşi era în trup". (Vieţile Sfinţilor)

Sfânta Tatiana a suferit chinuri şi moarte în timpul împăratului roman Alexandru Sever (223-235).

Deşi împăratul Alexandru nu era un prigonitor al creştinilor - mama sa, Iulia Mamia, fiind creştină - în timpul său au avut loc multe persecuţii anticreştine, ordonate de proconsulii şi guvernatorii din administraţia sa.

"Aceia, ocârmuind toate în numele împărătesc, trimiteau porunci pretutindeni, ca 'galileenii' (aşa numeau ei pe creştini) cu chinuri şi cu moarte să fie siliţi la închinarea zeilor romanilor; şi erau aleşi spre pierderea creştinilor cei mai cumpliţi slujitori idoleşti: Vitalie, comitul, Vas Cubiculariu şi Caius Domesticus. Şi se vărsa ca apa sângele creştinilor, fără cruţare, atât în Roma, cât şi în toate părţile stăpânirii romane". (Vieţile Sfinţilor)

A fost prinsă atunci şi Sfânta Tatiana şi, refuzând să se lepede de Hristos, a fost supusă la multe chinuri, iar în cele din urmă i s-a tăiat capul. A fost omorât şi tatăl său, pentru că a fost dovedit că este creştin. După ce mai întâi a fost scos din dregătoria sa şi i-au fost luate averile, a fost osândit apoi la moarte prin tăiere şi a murit pentru Hristos.

În fiecare an, la 12 ianuarie, Sfânta Muceniţă Tatiana diaconiţa este sărbătorită în mod deosebit la Craiova, în Catedrala mitropolitană Sfântul Dumitru, care-i adăposteşte cinstitul cap.

Moaştele Sfintei Tatiana au ajuns pentru prima dată în ţara noastră în anul 1204, atunci când renumita familie a Asăneştilor îi aduce capul la Târnovo şi apoi la Bucovăţ, lângă Craiova. În anul 1393, capul sfintei este dus de la Roma la Niceea şi apoi la Biserica "Sfinţii Apostoli" din Constantinopol.

După ce Constantinopolul cade sub turci (1453), în timpul domniei lui Neagoe Basarab, boierii Craioveşti aduc capul Sfintei Muceniţe Tatiana, împreună cu moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul, la Mănăstirea Bistriţa, în judeţul Vâlcea.

Cu prilejul sfinţirii bisericii domneşti din Curtea de Argeş, au fost aduse moaştele Sfintei Muceniţe Tatiana (capul) de la Mănăstirea Bistriţa, alături de cele ale Sfinţilor Serghie şi Vah.

După reorganizarea Mitropoliei Olteniei (1950-1955), cinstitul cap al sfintei a fost depus mai întâi la Episcopia Râmnicului şi apoi adus la Catedrala Mitropolitană "Sfântul Dimitrie" din Craiova, unde se găseşte şi astăzi. Capul sfintei muceniţe a fost adus la Craiova, alături de moaştele Sfântului Nifon şi de cele ale Sfinţilor Serghie şi Vah, prin stăruinţele Mitropolitului Olteniei din acea vreme, Firmilian. Astfel, prin rânduiala lui Dumnezeu, în urma hotărârii Sfântului Sinod, capul sfintei se găseşte şi astăzi la Catedrala Mitropolitană din Craiova. (surse: vol. "Vieţile Sfinţilor"; https://mitropoliaolteniei.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru)