Mitropolitul Teoctist I, după tradiţie, se trăgea din familia Muşatinilor. Din tinereţe, luând jugul lui Hristos, s-a făcut călugăr în Mănăstirea Neamţ, cea mai renumită vatră monahală de formare duhovnicească din secolele XV-XIX. Apoi, învăţând de la monahi iscusiţi frica de Dumnezeu şi dogmele credinţei, s-a învrednicit de darul preoţiei şi a fost un timp egumen al marii lavre. ("Patericul Românesc", Arhimandrit Ioanichie Bălan, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005)

A fost ales mitropolit al Moldovei în anul 1452, de Petru Aron, domn al Moldovei (1451-1452; 1454-1455).

"Iar în primăvara anului 1457, când Ştefan cel Mare ajunge pe tronul Moldovei, mitropolitul Teoctist a fost rânduit de Dumnezeu să ungă domn pe cel mai mare voievod al neamului românesc. Căci, adunându-se cu tot clerul şi poporul la locul numit 'Direptate, cu voia tuturor l-au ridicat Domn şi l-au pomăzuit Teoctist mitropolitul', în numele Preasfintei Treimi. Apoi s-a rugat pentru el cu tot poporul să fie domn al dreptăţii, viteaz întru războaie, apărător al credinţei, mărturisitor al lui Hristos şi părinte adevărat al Moldovei". ("Patericul Românesc")

"Acest înţelept mitropolit era cel dintâi sfetnic al lui Ştefan cel Mare. Când ţara era ameninţată de războaie, cu el se sfătuia întâi. Iar când domnul pleca la luptă, mitropolitul punea la priveghere de toată noaptea cu post şi rugăciune pe toţi monahii din mănăstiri şi pe toţi sihaştrii din munţi, pe preoţi şi pe credincioşi, până ce voievodul se întorcea biruitor la Suceava. De asemenea, când Ştefan, cu îngăduinţa lui Dumnezeu, se întorcea învins de la luptă, precum a fost la Războieni (1476), mitropolitul Teoctist cu clerul său îl îmbărbăta cel dintâi, se ruga pentru el şi îl îndemna să nu închine ţara. Tot el este acela care 1-a sfătuit pe Ştefan cel Mare să înalţe după fiecare război câte o mănăstire, în semn de mulţumire adusă lui Dumnezeu. Cu îndemnul lui, marele domn a zidit Mănăstirea Putna (1466-1470), pe care însuşi a sfinţit-o la 3 septembrie 1470. Cu îndemnul lui a refăcut în întregime Mănăstirea Zografu (1466-1475) şi a dat multe ajutoare mănăstirilor din Athos". ("Patericul Românesc")

Repere ale vieţii şi activităţii Mitropolitului Teoctist I, preluate din volumul "De veghe în casa Măriei Sale. File de pateric de la Mănăstirea Putna", publicate pe site-ul său de Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor - https://www.arhiepiscopiasucevei.ro:

* După tradiţie, Sfântul Mitropolit Teoctist şi-a închinat viaţa Mântuitorului Iisus Hristos la Mănăstirea Neamţ, cea mai mare dintre lavrele Moldovei în acea vreme. Acolo, el a deprins şi râvna pentru împodobirea casei lui Dumnezeu de la monahii înzestraţi cu darul caligrafierii de cărţi sfinte şi al coaserii de broderii bisericeşti.

Apoi Părintele ceresc l-a arătat a fi cel ales pentru a conduce poporul într-o perioadă foarte grea pentru credinţă.

Înainte de căderea Constantinopolului în 1453, ortodocşii de aici au căutat sprijin la catolici. Aceştia au condiţionat sprijinul de renunţarea la Ortodoxie. Între 1438 şi 1439 a avut loc un sinod la Ferrara şi Florenţa, cunoscut ca sinodul unionist, unde au participat Împăratul şi Patriarhul de Constantinopol şi mulţi ierarhi şi demnitari din unele ţări ortodoxe, printre ei şi Mitropolitul Damian al Moldovei, care era de neam grec. Unirea pe care aceştia au semnat-o nu a fost însă recunoscută de popoarele lor, atunci când s-au întors acasă. Aşa s-a întâmplat şi în Moldova, unde ţara nu l-a mai primit pe mitropolit după ce a semnat declaraţia de unire.

Dacă în Moldova dreapta-credinţă era cinstită şi păstrată, diavolul a căutat să-şi facă în alt mod lucrarea sa cea rea. Vreme de aproape 25 de ani, din 1432, după moartea voievodului Alexandru cel Bun, luptele şi uciderile între fraţi şi între boieri pentru câştigarea tronului nu încetaseră. În războiul fratricid fusese ucis şi tatăl Sfântului Ştefan, voievodul Bogdan al II-lea, de Petru Aron, în anul 1451.

În astfel de vremuri tulburi, Bunul Dumnezeu l-a chemat pe Sfântul Mitropolit Teoctist să fie păstor al Moldovei.

Sfântul Teoctist a fost hirotonit arhiereu în anul 1453, de Patriarhul Nicodim al Ţării Sârbeşti, pe când acolo conducea bine-credinciosul despot Gheorghe. Au fost mai multe motive pentru care Sfântul Teoctist a mers în Serbia pentru a fi hirotonit. Patriarhia sârbilor era cinstită de moldoveni ca una care şi-a păstrat Ortodoxia şi era foarte aproape. Biserica Sârbă nu trimisese delegaţi la Sinodul de la Ferrara - Florenţa, pe când Patriarhia Ecumenică de Constantinopol era considerată unionistă. Mai mult, din anul 1346, arhiepiscopii de Peci purtau titlul de patriarhi, titlu recunoscut de Patriarhia Ecumenică începând cu anul 1375.

Sfântul Teoctist a recunoscut în Sfântul Ştefan pe cel rânduit de Dumnezeu să conducă Ţara Moldovei spre folosul sufletesc al poporului. Cu multă bucurie, el şi întregul popor l-au primit ca domn.

După ce, prin ungere, Sfântul Teoctist a pus domnia voievodului sub binecuvântarea lui Dumnezeu, a urmat o împreună-lucrare sfântă vreme de 21 de ani. Sfântul Teoctist a ştiut să fie părinte pentru domn şi pentru ţară. Prin dragostea sa, el a sporit dragostea dintre domn, popor şi Dumnezeu. Momentele în care poporul s-a îndreptat către Dumnezeu cu putere, cerând ajutor sau mulţumind, s-au săvârşit cu purtarea sa de grijă. Astfel au fost sfinţirea Mănăstirii Putna, în 1469, şi sărbătorirea marii victorii de la Vaslui, în 1475.

După cum Sfântul Ştefan a repus Ţara Moldovei pe temelii stabile, necesare în secolele care au urmat, Mitropolitul Teoctist a repus Biserica Moldovei pe temelii stabile, şi ele necesare în secolele care au urmat.

După 25 de ani de păstorire, în care domnul ţării şi poporul l-au iubit şi l-au ascultat ca pe un părinte duhovnicesc, în 18 noiembrie 1478, Sfântul Mitropolit Teoctist a trecut la cele veşnice. Fiu recunoscător pentru sprijinul părintesc dat de mitropolit, Sfântul Ştefan cel Mare l-a înmormântat pe Mitropolitul Teoctist la Putna şi a aşezat peste mormânt o frumoasă piatră în care îl numeşte cu preţuire "părintele nostru": "Binecredinciosul domn al Ţării Moldovei, Io Ştefan voievod, fiul lui Bogdan voievod, a înfrumuseţat acest mormânt părintelui nostru, mitropolitului Sucevei, Preasfinţitului chir Teoctist care s-a strămutat în anul 6986 <1478>, luna noiembrie 18". AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Doina Lecea, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: doxologia.ro