Între anii 1930-1933 se liniştea în pădurile din jurul Schitului Sihla un ierodiacon străin de aceste locuri, numit Cristofor. Era cu metania din Mănăstirea Frăsinei, spune părintele Ioanichie Bălan. ("Patericul Românesc")

Fiind student la teologie, în fiecare vacanţă se retrăgea la Sihla şi se nevoia singur în munte, într-un mic bordei din pădure, la un kilometru depărtare de schit. Pe atunci se aflau mai mulţi călugări sihastri în Munţii Sihlei.

Odată treceau cu oile prin aceste păduri neumblate doi fraţi din Mănăstirea Sihăstria, Vasile şi Constantin (Cleopa) Ilie, istoriseşte părintele Ioanichie. Unul din ei observă uşa unui bordei pustnicesc şi bătu încet:

- Binecuvintează, părinte!

Dar nimeni nu-i răspunse. Atunci observă că uşa era încuiată cu un ratez de care atârna o sfoară. Trase uşor de sfoară şi uşa se deschise. Înăuntru, o încăpere mică sub o stâncă de gresie. Pe jos, cetină de brad şi bureţi, iar alături, un fel de masa cu un ceaslov pe ea şi o bucată de hârtie pe care scria: "Aici locuieşte jivina pământului, D.C.". Atunci a zis unul din fraţi:

- Câţi robi ascunşi are Hristos în pădurile acestea! Dacă am şti cine este, i-am aduce mâncare de la stână.

Apoi, închizând uşa, au plecat după oi.

După câteva zile, sosi într-o seară la stâna mănăstirii un părinte străin. Era slab, înalt şi purta ceva în spate.

- Fraţilor, a zis el, vă cunosc de când aţi fost la chilia mea cu oile. V-am văzut din desişul pădurii. Eu sunt "jivina pământului, ierodiaconul Cristofor!".

- Dar ce aveţi în această traistă cu semnul crucii pe ea? l-au întrebat fraţii.

- Este craniul unui sfânt pe care l-am aflat în pădure. Duceţi-mă în mănăstire, la părintele egumen, să-i descopăr taina aceasta.

Deci, ducându-l la Protosinghelul Ioanichie Moroi, egumenul Sihăstriei, ierodiaconul Cristofor i-a spus următoarele:

- În vara aceasta, de ziua Sfântului Ilie, după ce am slujit Sfânta Liturghie la Sihla, mă întorceam la bordeiul meu din pădure. Pe cale, fiind obosit, am adormit puţin într-o poiană. Deodată, însă, o mână nevăzută m-a întors cu capul în locul unde îmi erau picioarele. Socoteam că este o nălucire diavolească. M-am închinat şi am adormit din nou. Apoi, iarăşi, aceeaşi mâni m-au deşteptat. În clipa aceea am văzut la înălţimea brazilor un călugăr foarte cuvios. Era îmbrăcat în rasă de şiac, cu capul descoperit, cu părul alb pe spate, cu barba potrivită, cu faţa luminată, purtând metanii de lemn în mână. Acesta mi-a zis cu glas liniştit:

- Nu te teme, părinte Cristofor. Sunt un smerit rob al lui Hristos, care m-am nevoit de mult în locul acesta mulţi ani de zile, neştiut de nimeni, şi am adormit aici. Oasele mele, însă, au rămas până acum neîngropate. Deci scoală-te, zi mărturisirea de credinţă - Crezul, apoi fă la dreapta o sută de paşi şi vei găsi lângă o stâncă osemintele mele. Să iei de binecuvântare numai capul meu şi sa-l porţi cu tine toată viaţa, oriunde vei merge, că îţi va fi de mare ajutor. Iar oasele mele să nu îndrăzneşti a le lua, ci să le îngropi acolo sub pământ! ( ... )

Din ziua aceea port cu mine capul cuviosului oriunde merg şi cu rugăciunile lui sunt izbăvit de orice ispită şi primejdie. ( ... )

Deci, a zăbovit ierodiaconul Cristofor trei zile în Mănăstirea Sihăstria, slujind zilnic Sfânta Liturghie împreună cu Protosinghelul Ioanichie Moroi. În aceste zile, capul Cuviosului Pavel a stat tot timpul pe Sfânta Masă, de unde răspândea în biserică o bună mireasmă duhovnicească. Apoi, sărutând părinţii acel sfânt cap, Ierodiaconul Cristofor l-a pus din nou în traista ce purta pe ea semnul Sfintei Cruci şi a plecat spre Schitul Sihla. Din ziua aceea nimeni nu l-a mai întâlnit pe Ierodiaconul Cristofor. Se crede că s-a retras în adâncul codrilor din Munţii Sihlei şi acolo s-a săvârşit, slăvind pe Dumnezeu.

Zadarnic au încercat părinţii din Sihăstria să-i găsească măcar bordeiul. Nimeni nu l-a mai aflat. Se vorbeşte în tradiţia locului că între Schitul Sihla şi Râpa lui Coroi din apropiere este un loc tăinuit de Dumnezeu pe care nimeni nu-l poate descoperi. Acolo s-au nevoit de-a lungul veacurilor mulţi sihaştri sfinţi. Poate acolo să fi adormit şi părintele Cristofor cu craniul Cuviosului Pavel în braţele sale! (sursă: "Patericul Românesc", Arhimandrit Ioanichie Bălan; ediţia a VI-a, revăzută şi îngrijită de Arhimandrit Petru Bălan; Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru, editor online: Andreea Preda)