Catedrala Patriarhală din Lisabona (Se de Lisboa), cunoscută şi sub denumirea Igreja de Santa Maria Maior de Lisboa, este considerată a fi cea mai veche biserică din capitala Portugaliei, fiind clasată ca monument naţional începând din 1910, potrivit site-ului https://www.sedelisboa.pt/.

Clădirea originală a acestei biserici romano-catolice a fost în stil romanic, dar a suferit multe intervenţii de-a lungul secolelor, fie datorită nevoilor şi modelor fiecărei epoci, fie ca urmare a numeroaselor cataclisme care au afectat Lisabona, astfel că în prezent clădirea are în compoziţie mai multe stiluri arhitecturale - romanic, gotic, baroc şi neoclasic.

Dioceza Lisabonei a fost înfiinţată în secolul al IV-lea, dar nu a funcţionat decât până în 716, când a fost desfiinţată în urma cuceririi maure, potrivit site-ului https://www.crestinortodox.ro/. Reorganizarea Episcopiei de la Lisabona a început la scurt timp după ce oraşul a fost recucerit de la mauri de către regele Afonso Henriques al Portugaliei, în 1147. Scaunul episcopal a fost ridicat la rangul de scaun patriarhal la 7 noiembrie 1716, indică site-ul menţionat mai sus.

Construcţia Catedralei Patriarhale din Lisabona a început în 1147, pe locul unei foste moschei, fiind legată de la început de numele Sfântului Anton de Padova. Un cruciat englez, Gilberto de Hastings, a fost numit apoi episcop, iar construcţia catedralei s-a încheiat în primele decenii ale secolului al XIII-lea, potrivit https://www.sedelisboa.pt/. În această catedrală au fost depuse relicvele Sfântului Vincent de Saragosa, considerat patronul Lisabonei.

Iniţial, lăcaşul a fost ridicat în stil romanic, iar modificările din secolele al XIV-lea şi al XVII-lea au adus o serie de influenţe gotice şi baroce. Planul arhitectural este cel de cruce latină, cu trei nave, un transept şi o capelă înconjurată de deambulatoriu cu capele funerare. Treptat, i-au fost adăugate o serie de elemente, precum panteonul regal, în stil gotic. Faţada principală a catedralei arată ca o fortăreaţă, cu două turnuri flancând intrarea şi cu creneluri deasupra zidurilor, o înfăţişare ce aminteşte de perioada Reconquistei, care este întâlnită şi la alte catedrale din acea epocă, se menţionează pe https://www.crestinortodox.ro/.

În 1649 a fost adăugată o nouă sacristie, în stil manierist.

Lângă intrarea în catedrală, un negustor bogat, Bartolomeu Joanes, a ridicat în secolul al XlV-lea o capelă funerară pentru el. În această capelă privata, păstrată până în prezent, pot fi admirate picturi renascentiste impresionante, reprezentând scene din viaţa lui Iisus Hristos.

La marele cutremur din 1755 care a afectat Lisabona, o parte a clădirii a fost distrusă. Astfel, s-au prăbuşit, între altele, Paraclisul Preasfintei, acoperişul naosului, turnul de sud al faţadei. Paraclisul Preasfintei a fost recontruit în perioada 1761-1785, iar turnul de sud şi acoperişul naosului au fost reconstruite în 1769-1771.

Catedrala a fost refăcută la începutul secolului al XX-lea, fiind introduse mai multe decoraţiuni de tip neoclasic, atât în interior cât şi în exterior, potrivit https://www.crestinortodox.ro/. Cu această ocazie, faţada a fost restaurată, iar fereastra în formă de roză refăcută. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Roxana Losneanu, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: Sé de Lisboa /Facebook