Ortodoxe
Sf. Mc. Bonifatie; Sf. Aglaia; Sf. Ier. Grichentie, episcopul Etiopiei

Greco-catolice
Sf. m. Bonifaciu

Romano-catolice
Fer. Urban al V-lea, pp.


Sfântul Mucenic Bonifatie este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 19 decembrie

Sfântul Bonifatie a fost rob al unei femei care făcea parte din aristocraţia romană, pe nume Aglaia, fiica prefectului Romei. A trăit în timpul împăratului Diocleţian (284-305).

Aglaia avea multă avere rămasă de la părinţii săi, era tânără şi frumoasă şi ducea o viaţă liberă, având o relaţie cu tânărul său slujitor, Bonifatie.

Iar aceasta nu spre ruşinare se vorbeşte, "căci degrabă se va spune fericita şi minunata schimbare a acestora. Pentru că, fiind lăudaţi sfinţii lui Dumnezeu, nici păcatele lor cele mai dinainte nu se tac. Ca să se arate aceasta cum că nu toţi din tinereţe au fost buni şi drepţi, ci avându-şi firea stricată, asemenea multora, s-au săvârşit cu pocăinţa cea adevărată şi cu schimbarea cea bună, făcându-se mari prin faptele cele bune şi slăviţi cu sfinţenia". (Vieţile Sfinţilor)

Nu trăiau după regulile creştine, însă tânărul Bonifatie era milostiv, iubitor de străini şi îndestula cu dragă inimă pe cei lipsiţi. La fel şi stăpâna lui era milostivă şi avea evlavie către Sfinţii Mucenici.

După un timp, viaţa lor s-a schimbat într-un mod minunat: Bonifatie, trimis de Aglaia, a mers în ţinutul Ciliciei pentru a aduce oseminte de martir (persecuţiile erau la apogeu), căci se aflase că prin ele se dobândesc tămăduiri şi ajutor.

Ajuns acolo şi văzând râvna şi credinţa mucenicilor, se converteşte şi este el însuşi dat pe mâinile călăilor. A fost chinuit şi omorât, iar trupul său a fost răscumpărat cu bani mulţi de tovarăşii săi care i-au găsit trupul său într-un loc în care păzeau soldaţii pentru ca să nu ia creştinii oasele mucenicilor.

"Apoi, căutând ei la faţa sfântului cu spaimă au văzut că sfântul câte puţin şi-a deschis ochii săi şi, privindu-i cu dragoste, le-a zâmbit şi, cu faţa luminându-se, le-a arătat că le iartă lor greşelile. Iar ei, spăimântându-se şi mai mult, lăcrimau zicând: 'Nu pomeni, robule al lui Hristos, fărădelegile noastre, căci cu nedreptate osândeam viaţa ta şi nebuneşte râdeam de tine'. Apoi, dând păgânilor cinci sute de galbeni, au luat trupul şi capul Sfântului Bonifatie şi, ungându-l cu aromate, l-au înfăşurat în pânză curată care era pregătită pentru aceea şi, punându-l în raclă, s-au întors ducând pe mucenicul doamnei sale". (Vieţile Sfinţilor)

Mai târziu, Aglaia a zidit o biserică mare în numele Sfântul Mucenic Bonifatie, chiar în mijlocul Romei, în care a mutat moaştele sfântului mucenic.

"După aceasta, fericita Aglaida, împărţindu-şi averile sale la săraci şi scăpătaţi, s-a lepădat de lume şi a vieţuit cincisprezece ani în mare pocăinţă, a adormit întru Domnul şi s-a adăugat către Sfântul Mucenic Bonifatie, fiind pusă lângă mormântul lui". (sursa: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/ (Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Suzana Cristache Drăgan)