Scriitor şi om politic, André Malraux s-a născut la 3 noiembrie 1901 în arondismentul 18 din Paris. Părinţii lui s-au despărţit când el avea doar patru ani. A crescut înconjurat de femei, inclusiv mama lui, bunica şi mătuşa lui. Suferind de sindromul Gilles de La Tourette încă din copilărie, boala se manifestă la el prin ticuri.

Pasionat de literatura contemporană, artă şi, în general, de cultură, şi-a abandonat studiile la vârsta de 17 ani pentru a lucra pentru un librar parizian. Acolo Malraux îl va întâlni pe Max Jacob. La doar 18 ani, André Malraux a publicat prima sa carte, ''Lunes en papier''. A devenit apoi, între 1921 şi 1923, directorul literar al ''Editions du Sagittaire'', unde s-a întâlnit cu Jean Cocteau şi cu alţi scriitori în ascensiune. La scurt timp, a cunoscut-o pe Clara Goldschmidt, cu care s-a căsătorit în octombrie 1921, menţionează www.linternaute.fr.

Din spirit de aventură, Malraux a plecat într-o misiune în Cambodgia, unde a fost arestat pentru că a participat la contrabanda cu lucrări khmer. La insistenţele cercurilor literare franceze, André Malraux a fost eliberat. A mers la Saigon unde a luat poziţie împotriva colonizării Indochinei prin crearea unui ziar, ''L'Indochine'', cenzurat de autorităţile franceze.

Ştiind că ziarul este condamnat, s-a întors în Franţa împreună cu soţia sa în 1926. Apoi s-a concentrat asupra carierei sale literare, ocupând funcţii importante în lumea editorială. A scris mult, şi a publicat romanele "Ispita Occidentului", apoi "Cuceritorii", inspirate în mare parte din aventurile sale în Orient.

Dar cu ''The Human Condition'' André Malraux obţine recunoaşterea. Publicat în 1933, romanul a avut un mare succes, iar autorul său a fost distins cu Premiul Goncourt în decembrie acelaşi an. După ani de activism împotriva fascismului, Malraux a participat la războiul civil spaniol, între 1936 şi 1937. O experienţă care a inspirat romanul său ''L'Espoir'', arată www.linternaute.fr.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, André Malraux s-a înrolat să lucreze pe o navă cisternă în aprilie 1940. Două luni mai târziu, a fost luat prizonier şi a reuşit să evadeze, datorită fratelui său vitreg Roland. În 1944, André Malraux s-a alăturat unui grup de luptători de rezistenţă şi a fost arestat de Gestapo. Implicarea sa în Rezistenţă l-a determinat să-l cunoască pe Charles de Gaulle, pentru care avea o admiraţie nesfârşită şi pentru care a devenit ministru al Informaţiei în 1945.

Recăsătorit cu Madeleine, văduva fratelui său vitreg Roland, André Malraux se întoarce în politică. A devenit apoi ministru al afacerilor culturale la întoarcerea generalului De Gaulle, în 1958, responsabil cu promovarea culturii franceze. Cu scopul de a proteja patrimoniul arhitectural francez, a fost creată în 1962 o ''Lege Malraux'', care a făcut posibilă promovarea refacerii imobiliare a anumitor cartiere vechi, graţie unui sistem de deduceri fiscale. În decembrie 1964, Malraux a ţinut discursul despre transferul cenuşii eroului rezistenţei Jean Moulin la Panteon, mai arată www.linternaute.fr.

Sursa foto: maghreb-orient.tv5monde.com

André Malraux şi-a asumat funcţia de ministru timp de unsprezece ani, timp în care a creat în special ''Maisons de la culture''. S-a pensionat concomitent cu generalul de Gaulle, în 1969. Eseist şi istoric, cunoscut mai întâi pentru opera sa literară înainte de a se dedica politicii, André Malraux a murit la 23 noiembrie 1976 la Créteil, de cancer de piele. Avea 75 de ani. Cenuşa lui a fost transferată la Panteon în 1996. AGERPRES/(Documentare - Suzana Cristache Drăgan, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: musee-archeologienationale.fr