Istoricul Andrei-Nicolae Pippidi, specialist în istoria Evului Mediu şi a epocii moderne, fiu al istoricului Dionisie Pippidi şi nepot al lui Nicolae Iorga, este profesor emerit al Universităţii din Bucureşti şi membru corespondent al Academiei Române.

S-a născut la 12 martie 1948, la Bucureşti. Absolvent al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii din Bucureşti (1970), şi-a luat doctoratul în istorie la Universitatea din Cluj (1981), precum şi doctoratul în filosofie la Universitatea Oxford (1985), potrivit https://doctorat.unibuc.ro, www.cnatdcu.ro şi www.acadsudest.ro.

Prof. dr. Andrei Pippidi participă la conferinţa de presă organizată de Muzeul Naţional de Istorie a României, Bucureşti, 12 septembrie 2018.

Foto: (c) ALEX MICSIK / AGERPRES FOTO

A efectuat stagii de cercetare la CNRS, Paris, Franţa (1974, 1978) precum şi un stagiu de cercetare la Oxford, Wolfson College, Marea Britanie (1981-1982).

Cercetător la Institutul de Studii Sud-Est Europene din Bucureşti (din 1970); conferenţiar universitar (1991), profesor universitar de Istoria universală a Evului Mediu, la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti (din 1995) şi profesor invitat la Amsterdam şi Universitatea Central-Europeană (1999-2000).

A fost membru în Consiliul ştiinţific al Facultăţii şi în Senatul Universităţii din Bucureşti (1990-1994), visiting fellow, Collegium Budapest (1995), director de studii asociat la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales, Paris (1996, 2001), visiting professor, Universitatea din Amsterdam (1996), visiting professor, Central-European University (2000), potrivit https://doctorat.unibuc.ro. Din 2000, este membru în Consiliul ştiinţific al Departamentului de studii medievale la Central-European University, din 1990 este membru în comitetul de redacţie la "Revue des études sud-est européennes", iar din 2009 - redactor-şef al acestei reviste.

A fost preşedinte al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice (1997-2001), precum şi preşedinte al colegiilor de redacţie la Revista Monumentelor Istorice şi la Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice (1997-2001).

Între anii 1999-2001 a fost director al Institutului Român de Istorie Recentă, iar între 2002-2003 a fost membru în colegiul de redacţie al Anuarului IRIR. Membru în consiliul ştiinţific internaţional la ''The Historical Review/La Revue Historique'' (Atena) şi ''Balkanologie'' (Paris) (din 2004), membru în colegiul de redacţie la ''Analele Putnei'' şi ''Revue Roumaine d'Histoire de l'Art. Series Beaux-Arts'' (din 2011), precum şi membru în Consiliul ştiinţific al Editurii Universităţii (din 2012).

Andrei-Nicolae Pippidi este membru fondator al Grupului pentru Dialog Social (1990), a fost membru în Comitetul de redacţie al revistei "22" (1990-1992), este membru fondator al Fundaţiei Soros pentru o Societate Deschisă (1991), membru al Societăţii Academice din România (1995). Membru al consiliului de administraţie (din 1996), apoi al consiliului ştiinţific la New Europe College (până în 2006), este şi membru în consiliul ştiinţific al Arhivelor Naţionale (din 1996).

A fost membru al Comitetului Naţional ICOMOS (1993-2005), membru al Comisiei pentru investigarea Holocaustului în România (2003-2004), membru al Comisiei prezidenţiale pentru cercetarea Comunismului (2007), membru în Boardul ştiinţific al IICCMER şi în comitetul consultativ al revistei ''History of Communism'' (2013), iar din 2019 este membru al CNADTCU.

Este autor al unui mare număr de lucrări, dintre care amintim volumele: "Contribuţii la studiul legilor războiului în Evul Mediu" (1974), "Hommes et idees du Sud-Est europeen a l'aube de l'age moderne" (1980), "Tradiţia politică bizantină în Ţările Române în secolele XVI-XVIII" (1983), "Mihai Viteazul în arta epocii sale" (1986), "România regilor" (1994), "Despre statui şi morminte" (2000), "Byzantins, Ottomans, Roumains, Le Sud-Est européen entre l'héritage impérial et les influences occidentales" (Paris, 2006), "Case şi oameni din Bucureşti" (I-II, 2008), "Constantin Brâncoveanu, stolnicul şi lordul" (2014) ş.a.

Este membru corespondent al Academiei Române (din 2012).

A fost decorat cu Ordinul Naţional "Steaua României" în Grad de Cavaler (2008), cu Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Cavaler (decoraţie a statului francez, 2010) şi cu Ordinul "Coroana României" în grad de Cavaler (2013).

A fost distins cu Premiul "Nicolae Iorga" al Academiei Române (1983) şi cu Danubius Award in the Field of Social Sciences and Humanities, acordat de Ministerul Educaţiei, Ştiinţei şi Cercetării din Austria (2020).

Andrei-Nicolae Pippidi a fost desemnat câştigător al ediţiei din 2012 a Premiului Naţional "Nicolae Iorga", pentru lucrarea "Nicolae Iorga, Istoria Românilor în chipuri şi icoane" (ediţia a II-a). Premiul i-a fost decernat în iunie 2012, odată cu titlul de cetăţean de onoare al municipiului Botoşani.

În 2019, a apărut la Editura Humanitas din Bucureşti volumul "Nicolae Iorga, Jurnalul ultimilor ani, 1938 - 1940. Inedit", ediţie îngrijită, introducere şi note de Andrei Pippidi, după ce în 2018, istoricul a donat Muzeului Naţional de Istorie a României 27 de documente aparţinând arhivei bunicului acestuia, Nicolae Iorga, despre Unirea Basarabiei cu Vechiul Regat.

În 2021, a fost desemnat pentru a doua oară câştigătorul Premiului Naţional de Istorie "Nicolae Iorga", iar în 2022, Muzeul Naţional de Istorie a României a organizat expoziţia "Nicolae Iorga - 150 de ani de la naştere" ce a pus în valoare piesele Colecţiei "Iorga-Pippidi", donate muzeului de către prof. univ. dr. Andrei Pippidi. AGERPRES/(Documentare - Cerasela Bădiţă, Ruxandra Bratu; editor: Roxana Losneanu, editor online: Alexandru Cojocaru)

***Explicaţie foto din deschidere: Prof. dr. Andrei Pippidi participă la lansarea cărţii ”Memoria frunzelor moarte”, de Marie-Helene Fabra Bratianu, la Libraria Humanitas Kretzulescu, Bucureşti, 3 aprilie 2012