Gânditor strălucit, eclectic, autor al romanului distopic ''Minunata lume nouă''/''Brave New World'' (1932), Aldous Huxley a fost cel mai proeminent membru al celebrei familii Huxley din Anglia, formată din oameni de ştiinţă, artişti, scriitori.

Renumit pentru romanele sale şi pentru seria largă de eseuri, Aldous Huxley a publicat, de asemenea, povestiri scurte, poezie, jurnale de călătorii şi scenarii de film, aminteşte www.goodreads.com. În romane şi eseuri, Huxley a jucat rolul de examinator şi uneori critic al moravurilor, normelor şi idealurilor sociale. Subiecte spirituale, precum parapsihologia şi misticismul filosofic, l-au interesat, de asemenea, pe Huxley, spre sfârşitul vieţii sale. Şi-a petrecut o bună parte a vieţii în Los Angeles, din 1937 până la moartea sa.

Aldous Leonard Huxley s-a născut în Godalming, Anglia, la 26 iulie 1894. La Eton, a fost afectat de un virus rar care l-a lăsat orb la un ochi şi cu vedere parţială la celălalt. Nedescurajat, Huxley a învăţat singur să citească alfabetul Braille. A absolvit Eton College şi a câştigat o bursă la Oxford, potrivit www.americanlegends.com.

Afecţiunea sa la ochi l-a împiedicat să studieze medicina şi s-a îndreptat către literatură. În anii 1920, a publicat un şir de romane - ''Crome Yellow'' (1921)/ ''Galben de Crome'', ''Antic Hay'' (1923), ''Point Counter Point'' (1928)/ ''Punct Contrapunct'' - care reprezentau o portretizare subtilă a societăţii engleze postbelice. Scrierile lui Huxley satirizau deziluzia (şi decadenţa) claselor superioare a căror lume fusese dată peste cap de Marele Război, notează sursa citată anterior.

În anii 1930, Huxley a dus o luptă în numele pacifismului. E inutil să întâlneşti militarismul cu puterea, iar războaiele erau "câştigate" doar de bancheri şi producători, considera el. Mai mult decât atât, accentul pus de societate pe competiţie şi succes a stat la rădăcina războiului, a susţinut Huxley, iar pacea nu putea fi atinsă decât prin repudierea acestor valori. Părerile lui Huxley au fost influenţate de un prieten apropiat, Gerald Heard, care îndemna oamenii să caute pacea mondială prin meditaţie, "pentru a-şi vindeca propriul conflict interior".

Pe măsură ce Hitler a ajuns la putere, pacifismul lui Huxley a atras furia compatrioţilor săi, iar neutralitatea sa în timpul Războiului Civil Spaniol a tulburat stânga engleză. În 1936, editorii publicaţiei ''Left Review'' l-au respins pe Huxley numindu-l "o fantomă care vorbeşte în vid". În timp ce Europa se pregătea de război, Huxley şi Heard s-au îmbarcat într-un turneu de prelegeri în America. Huxley a fost fascinat de Los Angeles, îi plăceau singurătatea dealurilor de la Hollywood şi munţii care coborau până la ocean.

Pe măsură ce războiul a izbucnit în Europa, Huxley a rămas neimplicat. Când agentul lui Huxley i-a cerut să semneze o scrisoare de protest împotriva persecuţiei evreilor europeni, scriitorul a refuzat. Huxley a fost atacat în presa engleză pentru că a rămas în California în timp ce bombele cădeau asupra Londrei. Pe măsură ce drepturile de autor ale lui Huxley s-au redus, s-a orientat spre cinematografie.

Potrivit istoricului american David King Dunaway, scrierile lui Huxley au început să abordeze mai târziu problemele lumii postbelice. Printre previziunile lui Huxley s-au numărat concentrarea puterii corporative, proliferarea armelor nucleare, războaiele viitoare pentru petrol. În 1948, a publicat ''Ape and Essence''/ ''Maimuţă şi esenţa'', o viziune apocaliptică a Los Angeles-ului după un război nuclear, evidenţiază sursa citată.

Cariera cinematografică a lui Huxley a avut de suferit când studiourile s-au orientat către filme de război şi cu gangsteri şi nu a mai revenit niciodată în domeniu.

În 1955, după o scurtă boală, a murit de cancer prima sa soţie, Maria Huxley. Nedescurajată de gândul morţii, în ultimele momente de viaţă asculta cum Aldous îi citea din ''Cartea tibetană a morţilor''. După moartea Mariei, Aldous s-a apropiat de prietena celor doi, Laura, violonistă şi terapeută de origine italiană. În 1956, Aldous şi Laura s-au căsătorit la Drive-in Wedding Chapel din Yuma, Arizona. După căsătoria lor, Aldous şi Laura au trăit în linişte în Hollywood Hills. În apropierea casei unde au stat cei doi se află acum o stradă care a fost redenumită ''Huxley Drive''.

La începutul relaţiei lor, Huxley a lucrat la romanul ''The Genius and the Goddess'' (1955)/ ''Geniul şi zeiţa''. A petrecut patru ani scriind ''Island'' (1962)/ ''Insula'', o fantezie utopică care conţinea câteva referinţe autobiografice la căsătoria lui cu Laura. Cu puţin timp înainte de finalizarea cărţii, un incendiu le-a distrus casa, dar manuscrisul romanului a fost unul dintre puţinele bunuri pe care Aldous le-a recuperat în timp ce flăcările cuprindeau dealurile uscate, aminteşte site-ul www.americanlegends.com.

Huxley nu a fost complet mulţumit de roman, considera că este "dezechilibrat" pentru că "exista mai multă filosofie decât poveste". I-a mărturisit Laurei că, dintre toate romanele sale, doar ''Time Must Have a Stop'' (1944) "pune povestea şi filosofia împreună într-un mod echilibrat". Dar pentru Laura, ''Insula'' a rămas "cea mai bună şi finală lucrare". În opinia ei, "El a pus totul în asta. 'Brave New World' a fost un avertisment, iar 'Island' a fost o ofrandă".

Aldous Huxley a murit de cancer la 22 noiembrie 1963. Mai târziu, în acel deceniu, cărţile sale au fost redescoperite de o generaţie atrasă de pacifismul principial al lui Huxley, viziunile utopice şi experimentele cu droguri. Celebrul Jim Morrison avea să îşi numească trupa sa de rock, ''The Doors'', după eseul lui Huxley ''The Doors of Perception'' (1954)/ ''Porţile percepţiei''.

Printre operele sale se mai numără: ''Eyeless in Gaza'' (1936)/ ''Orb prin Gaza'', ''The Crows of Pearblossom'' (1944)/ ''Ciorile din Pearblossom'', o carte scrisă ca dar de Crăciun pentru nepoata lui, ''The Perennial Philosophy'' (1946)/ ''Filosofia perenă'', ''The Devils of Loudun'' (1952)/ ''Diavolii din Loudun'', ''Brave New World Revisited'' (1958)/ ''Reîntoarcere în minunata lume nouă''.

De-a lungul carierei sale, a fost nominalizat de şapte ori la Premiul Nobel, în 1959 a fost distins cu Premiul pentru Merit al Academiei Americane de Arte şi Litere, potrivit https://polirom.ro, iar în 1962 a primit titlul ''Companion of Literature'' din partea Royal Society of Literature, aminteşte https://poets.org/. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Ionela Gavril, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: bbc.co.uk