Ortodoxe
Sf. Ier. Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandrei;
Sf. Martiri şi Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran din Bighigiu, Vasile din Mocod, Grigorie din Zagra şi Vasile din Telciu; Sf. Cuv. Nil Pustnicul
Duminica a 25-a după Rusalii

Greco-catolice
Duminica 25 dR. Sf. aep. Ioan Milostivul al Alexandriei; Sf. cuv. Nil Sinaitul; Sf. aep. m. Iosafat

Romano-catolice
Duminica a 32-a de peste an
Ss. Iosafat, ep. m.; Cristian, m.


Sfântul Ierarh Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandriei, este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 12 noiembrie.

Sfântul Ioan cel Milostiv a trăit în timpul împăratului bizantin Eraclie (610-641), fiind originar din cetatea Amatunda din Cipru. A fost căsătorit şi a avut doi copii. După moartea copiilor şi a soţiei sale, având o avere considerabilă, s-a dedicat acţiunilor caritabile, devenind purtător de grijă al celor nevoiaşi de unde şi numele pe care i l-a dat poporul "Milostivul".

Când scaunul patriarhiei Alexandriei a devenit vacant, la cererea poporului, împăratul Eraclie l-a numit în această înaltă demnitate bisericească pe Sfântul Ioan.

Sfântul Ioan, în calitate de patriarh, şi-a continuat cu sârguinţă eforturile de ajutorare a săracilor. A înfiinţat numeroase azile, cămine pentru găzduirea străinilor şi spitale.

La începutul păstoriei sale a chemat pe iconomii bisericii şi le-a spus să umble prin toată cetatea şi să-i identifice pe domnii lui. La întrebarea iconomilor cine sunt aceşti domni, patriarhul a răspuns că ei sunt cei pe care lumea îi numeşte săraci şi nevoiaşi, aceia sunt domnii lui; pentru că ei pot să îl ducă la locaşurile cele veşnice şi să îi dea tot felul de ajutor spre mântuire.

Deci au mers iconomii şi i-au scris pe toţi săracii pe care i-au aflat prin uliţe şi prin bolniţe în număr de şapte mii şi cinci sute. Tuturor acestora, Sfântul Ioan le-a rânduit ca să li se dea din averea bisericilor câte un mertic în fiecare zi, pentru hrană.

Când perşii au cucerit Ierusalimul, luând cu ei, odată cu lemnul crucii lui Hristos (descoperit cu secole în urmă prin efortul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena) şi mulţime de prizonieri, Sfântul Ioan a trimis în ajutor corăbii cu grâu şi aur pentru răscumpărarea celor duşi în captivitate.

Sfântul Ioan, după o întâmplare cu un monah care a fost acuzat pe nedrept şi care înaintea morţii a dovedit nevinovăţia sa, spunea: "De aceea, fraţii mei şi fiii mei, nu fiţi grabnici spre a osândi; pentru că de multe ori vedem păcatul celui ce greşeşte, iar pocăinţa lui, care o face în taină, nu o ştim". (Vieţile Sfinţilor)

A trecut la Domnul în cetatea sa, Amatunda, din Cipru.

* Sf. Martiri şi Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran din Bighigiu, Vasile din Mocod, Grigorie din Zagra şi Vasile din Telciu, apărători ai dreptei credinţe şi ai neamului românesc, au fost canonizaţi de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 2007.

Sfântul Atanasie Todoran s-a născut în Bichigiu, într-o familie de ţărani liberi, înrudit cu familia preoţilor Coşbuc din Hordou, strămoşii poetului George Coşbuc. Avea 104 ani atunci când a declanşat revolta din 10 mai 1763.

Tulburările au fost provocate de înfiinţarea a două regimente de graniţă la Orlat (judeţul Sibiu) şi Năsăud (judeţul Bistriţa), care ar fi trebuit să fie compuse numai din credincioşi uniţi, care puteau să beneficieze de scutirea de impozite şi să primească o anumită diurnă.

La data amintită, în comuna Salva, grănicerii din părţile Năsăudului care urmau să depună jurământul în faţa episcopului unit Petru Pavel Aron (1754-1764) s-au răzvrătit, la îndemnul bătrânului Atanasie Todoran.

Când militarii erau pregătiţi pentru depunerea jurământului, în faţă a ieşit, călare, "moş Tănase Todoran", care tratase cu guvernul din Viena, alături de alţi fruntaşi, militarizarea unor comune de pe Valea Bichigiului, Sălăuţei şi Someşului Mare, el ceruse atunci ca prin înfiinţarea regimentului de graniţă, românii să nu fie siliţi să-şi lepede credinţa.

În faţa grănicerilor, Sfântul Atanasie Todoran a rostit o cuvântare spunând: "De doi ani noi suntem cătane, adică grăniceri, şi carte n-am căpătat de la înalta împărăteasă, că suntem oameni liberi! Ne-am scris iobagi, dăm dare, facem slujbe cătăneşti, copiii noştri vor merge până la marginile pământului să-şi verse sângele, dar pentru ce? Ca să fim robiţi, să n-avem nici un drept, copiii noştri să fie tot proşti, ori vor învăţa ceva, ori ba? Aşa nu vom purta armele, ca Sfânta Lege să ne-o ciufulească. Jos armele! Aruncaţi afară păgânii dintre hotarele noastre! Auziţi creştini români, numai atunci vom sluji, când vom vedea carte de la înălţata împărăteasă, unde-s întărite drepturile noastre; până atunci, nu, odată cu capul. Ce dă Gubernia şi cancelaria din Beciu, e nimica, îs minciuni goale de azi, de mâine". (http://sfintiromani.ro)

Represaliile au fost crunte pentru cei care au cerut respectarea credinţei neştirbită şi a drepturilor pe care ar fi trebuit să le aibă în calitate de slujitori în armata imperială.

Atanasie Todoran a fost condamnat să fie frânt cu roata de sus în jos, capul lui să fie legat de o roată, pentru că a reţinut pe oameni de la unire şi de la înrolare. Ceilalţi trei sfinţi martiri au fost spânzuraţi şi trupurile neînmormântate. Încă 15 oameni au fost condamnaţi la mii de lovituri de vergi, ceea ce tot moarte sigură a însemnat.

Capetele celor martirizaţi au fost ridicate pe pari la poarta caselor în care locuiseră, iar bucăţi din trupurile ciopârţite au fost aşezate la răscruci de drumuri.

La executarea pedepsei, atât Atanasie Todoran, cât şi ceilalţi conducători ai revoltei şi-au păstrat sângele rece, declarând că nu regretă suferinţa morţii pentru dreptate şi lege, fiindcă este mai bine să-şi piardă viaţa decât să trăiască în robie, că e mai frumos a muri pentru lege decât a te face vânzătorul ei.

"Atanasie, Vasile, Grigorie şi Vasile, dimpreună cu cei 19 ţărani năsăudeni bătuţi cu vergile, muceniciţi împreună cu voi pe Mocirla de la Salva, din părţile Năsăudului, şi cu toţi mărturisitorii Ortodoxiei din Transilvania şi de pretutindeni, mijlociţi înaintea Tronului Preasfintei Treimi pentru noi, păcătoşii!" - din rugăciunea episcopului Eparhiei Europei de Nord, Macarie, către Sfinţii Martiri şi Mărturisitori Năsăudeni. (surse: vol. "Vieţile Sfinţilor"; "Istoria Bisericii Ortodoxe Române", ediţia a III-a, 2013; "Mari Sfinţi Români", vol II, 2018; http://sfintiromani.ro; http://episcopiascandinavia.se) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu)