Urmuz (pseudonim al lui Dimitrie Dim. Ionescu-Buzău), unul dintre cei mai originali reprezentanţi ai literaturii române de avangardă, s-a născut la 17 martie 1883, la Curtea de Argeş, ca fiu al medicului Dimitrie Ionescu-Buzău. La maturitate va semna Demetru Dem. Demetrescu-Buzău, după cum indică "Dicţionarul general al literaturii române" apărut sub egida Academiei Române (Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2009).

"Demetru Demetrescu-Buzau - Urmuz - a fost un scriitor român de avangardă, considerat unul dintre precursorii planului literar european de avangardă. Viaţa şi circumstanţele care au învăluit moartea sa rămân, şi astăzi, o "misterioasă enigmă", dar opera sa este considerată neobişnuită pentru acea epocă", se arată pe site-ul Institutului Cultural Român, https://www.icr.ro/.

A urmat cursurile Liceului "Gh. Lazăr" din Bucureşti, apoi a intrat la Facultatea de Medicină, pe care o abandonează după un an (1904). A absolvit apoi Facultatea de Drept (licenţa în 1908), devenind judecător de provincie. A luat şi lecţii de compoziţie, având şi câteva încercări în acest domeniu.

După ce a participat la campania din Bulgaria, în 1913, ca sublocotenent, a devenit în acelaşi an ajutor de grefier la Înalta Curte de Casaţie.

Scrierile lui Urmuz (nume literar dat de Tudor Arghezi) se numără printre primele exerciţii predadaiste din lume, acestea fiind citite şi circulând înainte de 1916, anul apariţiei dadaismului. Ele refuzau mimetismul prozei tradiţionale şi demontau convenţiile literaturii, din chiar interiorul ei, dovedind o acută conştiinţă a modernităţii.

"Paginile bizare" ale lui Urmuz, începute din 1907 sau 1908, sunt descoperite de Tudor Arghezi, care este entuziasmat şi publică câteva, în 1922, în "Cugetul românesc" şi mai târziu, altele, în "Bilete de papagal". Tot aici au mai apărut şi fragmente din pseudoromanele compuse de Urmuz: "Pâlnia şi Stamate", "Cotadi şi Dragomir", "Ismail şi Turnavitu", "Algazy şi Grummar", pseudofabula "Cronicari" ş.a. Astfel că, beneficiind de o glorie postumă, Urmuz a fost considerat de scriitori reprezentativi ai literaturii de avangardă (Tudor Arghezi, Geo Bogza, Eugen Ionescu, Ştefan Roll, Ilarie Voronca) drept "premergătorul" noii orientări.

La mijlocul perioadei interbelice, opera urmuziană (de câteva zeci de pagini) pătrunde în conştiinţa publicului, prin publicarea în volum, la editura "unu" (1930), de către Saşa Pană, animator al primei mişcări de avangardă de orientare suprarealistă din România, apoi în volumul "Pagini bizare" (1970). "Pagini bizare" este un "volum de povestiri care ne duc într-o lume, aşa cum indică propriul titlu, bizară, inserată în cea mai bună tradiţie avangardistă europeană de la începutul secolului trecut, care arată absurdul vieţilor vulgare şi al relaţiilor sociale". (https://www.icr.ro/)

Urmuz s-a sinucis prin împuşcare, la Bucureşti, în ziua de 23 noiembrie 1923. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.historia.ro