Ziua internaţională a educaţiei copiilor nevăzători se marchează la 13 noiembrie, din 1946, aceasta fiind ziua de naştere a pedagogului francez Valentin Haüy (1745-1822), cel care a întemeiat prima şcoală pentru nevăzători din lume, la Paris, în 1784.

Evenimentele organizate sunt axate pe educaţia copiilor nevăzători şi sensibilizarea opiniei publice asupra problemelor cu care se confruntă această categorie socială. Educaţia copiilor cu deficienţe vizuale nu diferă prea mult de cea a copiilor cu vedere normală, doar cadrul didactic este diferit. Există şcoli speciale, unde copiii nevăzători învaţă materii obişnuite cu ajutorul unor echipamente speciale şi îndrumaţi de profesori special pregătiţi.

Conform estimărilor OMS, la începutul programului VISION 2020, aproximativ 19 milioane de copii cu vârsta sub 15 ani aveau dizabilităţi vizuale şi 1,4 milioane de copii sufereau de orbire ireversibilă, precizându-se că jumătate din cazurile de afecţiuni oculare pot fi prevenite. Având în vedere povara semnificativă cauzată de deficienţele vizuale şi complicaţii pe care le pot provoca afecţiunile oculare, iniţiativa VISION 2020 a fost implementată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) pentru a determina preponderenţa generală a cauzelor deficienţei vizuale la copii şi pentru a elimina deficienţele vizuale prin prevenţie la nivel global.

Deşi orbirea în perioada copilăriei reprezintă mai puţin de 4% din afecţiunile vizuale la nivel mondial, copiii cu astfel de dizabilităţi au o speranţă de viaţă mai mare decât adulţii nevăzători, care sunt în general vârstnici, dar poate avea un impact negativ şi uneori ireversibil asupra performanţei psihologice, educaţionale şi sociale ale copiilor, creând aspecte care pot persista până la vârsta adultă şi poate afecta calitatea vieţii acestora. Copiii nevăzători au o mortalitate mai mare decât copiii care nu au aceste probleme de sănătate, iar costurile economice sunt semnificative. Aceste constatări au condus la eforturi sporite în ultimii ani, pentru prevenirea şi tratarea afecţiunilor oculare. Pierderea vederii (total sau parţial) în perioada copilăriei este cauzată de obicei de deficitul de vitamina A, rujeolă, cataractă congenitală, conjunctivită la nou-născut şi retinopatia prematurităţii (ROP), potrivit www.sciencedirect.com.

În rândul copiilor, cauzele dizabilităţilor vizuale variază considerabil de la o ţară la alta, incidenţa acesteia în ţările cu venituri mici şi medii fiind între 0,2 şi 7,8/10.000 de persoane iar în ţările dezvoltate şi industrializate, incidenţa anuală este de 6/10.000 de persoane la grupa de vârstă sub 15 ani. În ţările cu venituri mici, cataracta congenitală este o cauză principală a pierderi vederi, în timp ce în ţările cu venituri medii cauza deficienţelor de vedere este retinopatia de prematuritate. La fel ca la populaţia adultă, eroarea de refracţie necorectată rămâne principala cauză a deficienţei de vedere în toate ţările în rândul copiilor, potrivit www.who.int.

Fiecare afecţiune oculară necesită un răspuns diferit, în timp util. Există intervenţii eficiente, rentabile şi fezabile care pot fi puse în aplicare, cum ar fi eroarea de refracţie care poate fi corectată cu ochelari sau prin intervenţie chirurgicală, în timp ce operaţia de cataractă poate restabili vederea. Copiii mici cu afecţiuni oculare grave cu debut precoce pot prezenta întârzieri în dezvoltarea motorie, lingvistică, emoţională, socială şi cognitivă, cu consecinţe pe tot parcursul vieţii iar copiii de vârstă şcolară pot avea, de asemenea, niveluri mai scăzute de performanţă educaţională.

Ziua de 13 noiembrie a fost declarată de ONU ca Ziua internaţională educaţiei copiilor nevăzători, în 1946. Data sărbătoririi este legată de ziua de naştere a pedagogului francez Valentin Haüy (13 noiembrie 1745), care a dezvoltat o metodă de predare pentru nevăzători, folosită în întreaga Europă până în 1929, când a fost introdus un alt sistem de citire pentru nevăzători, inventat de către Louis Braille, unul dintre studenţii lui. Haüy a fondat la Paris, apoi la Berlin, în 1806, şi la Sankt Petersburg în 1808, o şcoală gratuită destinată copiilor nevăzători. El a tipărit cărţile necesare, creând instrumente pentru nevăzători şi matriţe speciale cu care se puteau face hărţi în relief, potrivit site-ului Institutului Naţional pentru Tineri Nevăzători, http://www.inja.fr/. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Alexandru Cojocaru)

Explicaţie foto din deschidere: Participanţi la vernisajul expoziţiei multisenzoriale ”Experienţa Caravaggio - Cina la Emaus”, adresate nevăzătorilor şi deficienţilor de vedere, eveniment organizat la Muzeul Colecţiilor de Artă, Bucureşti, 14 octombrie 2014.