Campionul olimpic Vasile Puşcaşu este unul dintre cei mai valoroşi practicanţi ai luptelor libere din istoria acestei discipline din ţara noastră şi o adevărată legendă a categoriei de 100 kg.

S-a născut la 2 mai 1956, în comuna Bârsăneşti, judeţul Bacău, potrivit site-ului oficial al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, cosr.ro.

În 1983, a absolvit cursurile Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii Bacău.

A început activitatea sportivă la CSM Oneşti, sub îndrumarea antrenorului Cornel Cristuţ. Între 1976 şi 1988, precum şi în anul 1990, a practicat luptele libere la CSA Steaua, unde i-a avut ca antrenori pe Gheorghe Şuteu, Alexandru Geantă şi Ioan Vascul Popovici, notează "Enciclopedia educaţiei fizice şi sportului din România" (Ed. Măiastra, ed. a II-a, vol. 5, 2015).

În 1976, a devenit campion la juniori.

Palmaresul său pe plan intern cuprinde 12 centuri de campion naţional la individual, categoria 100 kg, în perioada 1977-1988. Tot în campionatul naţional de lupte libere, categoria 100 kg, s-a clasat de 11 ori pe primul loc, cu echipa.

Prima ediţie a Jocurilor Olimpice la care a participat a fost cea de la Moscova, din 1980, atunci când s-a clasat pe locul al VI-lea.

Prima medalie olimpică a fost obţinută de Vasile Puşcaşu în 1984, la Los Angeles, când a cucerit bronzul.

Cea mai valoroasă performanţă a carierei sale s-a înregistrat la ediţia din 1988 a Jocurilor Olimpice, desfăşurată la Seul. Luptătorul român a devenit campion olimpic la lupte libere, categoria 100 kg. Până în prezent, este singura medalie olimpică de aur din istoria luptelor libere din România.

În palmaresul său se mai înscriu 2 medalii de bronz la Campionatul Mondial din 1977, de la Lausanne, respectiv la cel din 1979, de la San Diego. La Mondialele de la Clermont Ferand, Franţa, din anul 1987, a terminat competiţia pe locul secund.

La Campionatele Europene a debutat în 1977, obţinând locul al VI-lea. Un an mai târziu, a câştigat medalia de bronz la Sofia, performanţă pe care o repetă şi în 1978, la Bucureşti. În 1987, la Campionatul European de la Veliko Târnovo, a devenit vicecampion european.

În anii 1976 şi 1977, a fost vicecampion balcanic la tineret.

"Stilul său de luptă s-a caracterizat prin acţiuni rapide şi repetate, urmare a unei pregătiri fizice şi tehnice deosebite, prin dezechilibrări şi răsturnări laterale cu fixare la parter a adversarului", arată enciclopedia citată.

După retragerea din activitatea competiţională, a devenit antrenor la secţia de lupte a CSA Steaua, grupa seniorilor, poziţie pe care a ocupat-o între anii 1990 şi 1993.

Ca antrenor, a contribuit la obţinerea a 24 de titluri de campioni naţionali, dintre care 14 la seniori. Printre sportivii cu performanţe remarcabile care au fost elevii lui Vasile Puşcaşu, se numără: Claudiu Tămăduianu, Dănuţ Prefit, Laurenţiu Ciucă, Paul Mare şi Şerban Mujiev.

După 1990, a fost ales membru în Biroul Federaţiei Române de Lupte. În 2000, a fost ales secretar general.

Din 1980, este Maestru Emerit al Sportului.

Pentru deosebitele sale performanţe sportive, Vasile Puşcaşu a fost decorat cu: Ordinul "Meritul Sportiv" clasa a III-a (1977); Ordinul Naţional "Pentru Merit" în grad de Cavaler (2000); Ordinul "Meritul Sportiv" clasa I (2004). AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Doina Lecea, editor online: Alexandru Cojocaru)