Scriitorul Albert Camus a primit, în 1957, Premiul Nobel pentru Literatură, motivaţia juriului subliniind importanţa creaţiei sale literare care "cu o lucidă stăruinţă, a scos la lumină problemele conştiinţei umane din vremurile noastre", potrivit https://www.nobelprize.org/.

Albert Camus s-a născut la 7 noiembrie 1913, la Mondov, în Algeria, în familia unui agricultor, de origine alsaciană. Tatăl său a murit în timpul Primului Război Mondial, în bătălia de la Marna. A fost crescut de mama sa, originară din insula Mallorca, care după moartea soţului s-a stabilit într-un cartier din Alger. Naşterea sa în această ţară nord-africană şi experienţele sale de acolo în anii treizeci au fost influenţe dominante în gândirea şi opera sa.

A urmat şcoala comunală, liceul şi a obţinut o bursă pentru a studia la Facultatea de filosofie din Alger. În 1936, s-a angajat ca actor în trupa de la Radio-Alger. A întemeiat "Le Theatre du Travail" devenit mai târziu "Theatre de l'Equipe". Tot în Alger şi-a publicat primele două cărţii: volumul de eseuri "L'Envers et l'Endroit" (1937) şi "Noces" (1938).

A fost ziarist în ţara de baştină, la "Alger Republicain", apoi în Franţa, secretar de redacţie la "Paris-Presse". În 1942, a intrat în Rezistenţă, devenind ulterior redactor-şef al ziarului "Le Combat".

Anul 1944 a avut o semnificaţie importantă pentru Camus: prietenia cu Sartre, care a durat până în 1952, potrivit "Istoriei Literaturii Franceze" (Editura Ştiinţifică, 1970).

Cu romanul "L'Étranger" s-a impus în atenţia criticii şi i-a adus scriitorului consacrarea. În timpul Rezistenţei, la care a participat activ, a scris o serie de lucrări ce l-au făcut cunoscut ca filosof, romancier şi dramaturg. Contribuţia filosofică dominantă a operei lui Camus a vizat absurdul. A scris în această perioadă: eseul filosofic "Le Mythe de Sisyphe", romanul "La Peste" şi piese de teatru, precum "Caligula", potrivit "Dicţionarului istoric critic - Literatura Franceză" (Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982).

În realizarea operei literare se disting trei cicluri. Fiecare ciclu a constat dintr-un roman, un eseu şi o piesă de teatru. Primul a fost ciclul absurdului format din "L'Étranger", "Le Mythe de Sysiphe" şi "Caligula". Al doilea a fost ciclul revoltei care a inclus "La Peste", "L'Homme révolté" şi "Les Justes". Al treilea, ciclul iubirii, a fost reprezentat de "Nemesis". Fiecare ciclu cuprinde o examinare a unei teme cu utilizarea unui mit păgân, incluzând şi motive biblice, potrivit "Dicţionarului Literaturii Franceze" (Editura Ştiinţifică, 1972).

Eseul "L'Homme révolté" i-a atras o violentă ripostă din partea lui Jean Paul-Sartre, urmată de ruptura definitivă dintre cei doi scriitori.

Albert Camus a fost foarte activ şi în lumea teatrului, în anii '40 şi '50 ai secolului trecut. A adaptat piese ale scriitorilor Calderon, Lope de Vega, Dino Buzzati sau Faulkner. Pasiunea sa pentru teatru datează din perioada în care a fost membru al trupei Teatrului "L'Equipe", potrivit biografiei aflate pe site-ul https://www.nobelprize.org/.

Alte lucrări foarte cunoscute ale lui Camus sunt ''La Chute'' (1956) şi ''Exil et le royaume'' (1957). Premiul Nobel pentru Literatură, decernat în 1957, l-a consacrat ca pe un scriitor de valoare mondială.

Albert Camus a murit la 4 ianuarie 1960, la vârsta de 46 de ani, în urma unui accident de maşină. La scurt timp, într-o servietă au fost găsite paginile manuscrisului "Le premier homme", un roman care a fost dedicat mamei sale şi care a văzut lumina tiparului în 1995. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: biography.com