Turnul Einstein ("Einsteinturm"), proiectat de arhitectul german Erich Mendelsohn (1887-1953), este unul dintre cele mai cunoscute exemple de arhitectură expresionistă germană.

Mendelsohn a proiectat turnul ca o structură amorfă din beton armat şi cărămidă, dorind ca acesta să reprezinte şi să faciliteze studiul teoriei radicale a relativităţii aparţinând lui Einstein (1879-1955), o teoremă revoluţionară a mişcării, luminii şi spaţiului, potrivit www.archdaily.com.

Bustul fizicianului Albert Einstein (laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1921) de la intrarea în Turnul Einstein a fost realizat de sculptorul Harald Isenstein (1898-1980), care a făcut cunoştinţă cu omul de ştiinţă la Berlin, în 1920. Ministrul culturii de atunci, Carl Heinrich Becker (1925-1930), a achiziţionat bustul lui Einstein în 1928/1929.

Observatorul Solar Einstein Tower (un laborator de spectro-polarimetrie) a fost prima lucrare importantă a celebrului arhitect Erich Mendelsohn. A fost proiectat şi construit în colaborare cu astronomul Erwin Finlay-Freundlich (1885-1964). Între anii 1917-1920, Mendelsohn a realizat numeroase schiţe ale construcţiei.

Construcţia a început în Potsdam, Germania, în 1921. Din păcate, însă, structura din beton sculptat a fost dificil de executat având în vedere capacităţile tehnologice ale vremii. Telescopul propriu-zis este un turn separat în interiorul clădirii. Acest "turn într-un turn" este format din două elemente aşezate unul peste altul, fiecare înalt de opt metri, care se sprijină pe rând pe patru picioare de cărămidă legate între ele printr-o boltă la nivelul tavanului subsolului. Înălţimea stabileşte distanţa focală a telescopului. Aşa-numitul celostat stă pe turn. Oglinzile mobile ale celostatului captează lumina soarelui sau lumina altor stele. Turnul interior este realizat din lemn, astfel încât celostatul să stea pe turn cu expunere minimă la vibraţii. Un celostat constă de obicei din două oglinzi dispuse astfel încât un telescop staţionar (de exemplu, un telescop turn) să poată fi utilizat pentru a urmări mişcarea corpurilor cereşti pe parcursul întregului curs al zilei sau al nopţii. Acestea reprezintă singurele părţi mobile ale telescopului turn.

Domul are un diametru de 4,5 metri şi este rotit de un motor. Fanta domului poate fi deschisă manual până la o lăţime de maxim doi metri. Aceste oglinzi au un diametru de 60 de centimetri (90 de centimetri iniţial) şi cântăresc 500 de kilograme fiecare. Un mecanism poate fi folosit pentru a reduce deschiderea telescopului de la 60 la 30, 15 şi 10 centimetri. Diafragmele mai mici sunt de obicei folosite pentru imagini cu contrast mai mare, în timp ce deschiderea mare este necesară pentru măsurători spectroscopice. Turnul Einstein este construit în aşa fel încât, teoretic, poate fi operat de o singură persoană.

Mendelsohn a început să creeze interioare abia după ce carcasa a fost finalizată. El a acordat atenţie fiecărui detaliu minuscul, de la scara expresivă, lărgirea organică a scărilor, lentilele şi platformele de lucru, şi iluminatul îngropat în perete până la netezimea balustradelor. Aici, niciun detaliu nu este gândit ca decor - mai degrabă, totul este conceput în funcţie de utilitatea sa. Scara care înconjoară turnul interior se lărgeşte în mod natural până la platforma lentilei de la care poate fi întreţinută aceasta.

Partea principală a laboratorului este situată la trei metri sub pământ într-o încăpere care are 15 metri lungime şi doi metri înălţime şi lăţime, înconjurată de un strat de aer de un metru pentru a o izola. Erich Mendelsohn a fost, de asemenea, responsabil pentru designul mobilierului din Turnul Einstein.

Spre deosebire de formele curgătoare ale turnului, scaunele şi mesele pe care Mendelsohn le-a proiectat sunt tăiate din forme geometrice clare. Sala de lucru are încă mobilierul original creat de Mendelsohn. De asemenea, a proiectat dulapurile încorporate din camera de lucru şi alte detalii ale mobilierului interior. Schema de culori (acolo unde nu este determinată de considerente funcţionale, cum ar fi roşul închis în unele dintre încăperile de la subsol în care au avut loc lucrările de procesare a plăcilor fotografice) poate fi văzută şi ca un concept general.

Centrul de cercetare s-a deschis în 1924 şi a deţinut cele mai importante instalaţii de observare solară până la al Doilea Război Mondial, când a fost grav avariat. Turnul Einstein a sfidat toate convenţiile vremii sale. A devenit o icoană a arhitecturii moderne chiar înainte de finalizare datorită vocabularului de design deosebit. Cu toate acestea, Turnul Einstein a suferit schimbări în mod regulat în detaliile exterioare ale aspectului său, cum ar fi textura suprafeţei, schema de culori, forma scării care duce la intrare, parapeţii ferestrelor şi materialul pentru acoperiş. Versiunea originală din 1922 a fost menită să dureze doar până în 1927.

Erich Mendelsohn (1887-1953) a studiat arhitectura la universităţile de ştiinţe aplicate din Charlottenburg (Berlin) şi München. După ce s-a întors din Primul Război Mondial, şi-a fondat propriul cabinet la Berlin, care a devenit cel mai cunoscut şi de succes birou de arhitectură din Germania. În 1933 a emigrat în Anglia, înainte de a se muta la Ierusalim în 1939 şi apoi în SUA în 1941. A construit lucrări importante în toate aceste ţări.

Existenţa actuală a Turnului Einstein se bazează pe un proces atent de restaurare executat de Fundaţia Wüstenrot, care elaborează şi implementează proiecte în domeniile conservării monumentelor. Aceasta a renovat complet Turnului Einstein între 1997-1999 şi între 2021-2023. Astăzi, turnul găzduieşte un observator solar funcţional, precum şi un centru de vizitatori.

Turnul Einstein găzduieşte în prezent un telescop foarte eficient de 60 cm combinat cu un spectrograf cu focalizare lungă. Datorită echipamentelor optice şi mecanice modernizate, în spectru se pot distinge aproximativ 400 de milioane de culori. O monedă de un euro pe Pământ ar fi, teoretic, recunoscută de la o distanţă de 5 km. Turnul Einstein este o completare indispensabilă a telescoapelor solare germane de la Tenerife, potrivit consemnărilor de pe site-ul oficial einsteinturm.com. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Cristian Anghelache, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.aip.de