La 31 octombrie, anual, este marcată Ziua Arhivelor Naţionale. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) a semnat, la 31 octombrie 1862, decretul de înfiinţare a Direcţiei Generale a Arhivelor Statului din Bucureşti (din 1996, Arhivele Naţionale ale României) prin unificarea Arhivelor Statului din Ţara Românească şi Moldova, în subordinea Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice.

Arhivele Naţionale ale României organizează, cu acest prilej, diverse acţiuni menite să aducă în atenţia opiniei publice locul şi rolul Arhivelor în societate, să încurajeze dialogul cultural şi schimbul de idei, şi, totodată, să promoveze dimensiunea culturală a instituţiei şi rolul ei în cunoaşterea, conservarea şi valorizarea documentului de arhivă ca o componentă esenţială a patrimoniului cultural naţional.

Foto: (c)  ALEX TUDOR / AGERPRES FOTO 

Până în secolul al XIX-lea, se poate vorbi despre arhivele păstrate pe lângă cancelariile domneşti, de către autorităţile ecleziastice, precum şi despre arhivele private constituite de către dregători de diverse ranguri în ierarhia boierească. Dintre acestea, cele mai vechi locuri de păstrare a documentelor le-au constituit mănăstirile, care permiteau gruparea inclusiv de documente laice. Astfel, în 1775, este atestată existenţa unei Arhive generale a Mitropoliei Bucureştilor, unde se păstrau şi diferite acte particulare, de tipul hotărniciilor, se arată pe site-ul oficial al Arhivelor Naţionale ale României, https://arhivelenationale.ro/.

Elaborarea primelor legi administrative moderne, respectiv a Regulamentelor Organice ale Ţării Româneşti şi Moldovei, în anii 1831-1832, a determinat înfiinţarea oficială a arhivelor, ca instituţie. Legile administrative moderne au fost elaborate de comisiile de redactare ale Divanurilor Moldovei şi Ţării Româneşti, formate din reprezentanţii marii boierimi, sub preşedinţia consulului general rus Matvei Lvovici Minciaki, fiind adevărate constituţii care au înzestrat Principatele cu instituţii menite să răspundă cerinţelor de modernizare a structurilor societăţii româneşti, potrivit volumului "Istoria României în date" (2003).

Documente şi peceţi aflate în patrimoniul Arhivelor Naţionale ale României.

Foto: (c) SORIN LUPŞA / AGERPRES FOTO 

Arhivele Statului din Ţara Românească, aflate în subordinea Departamentului Treburilor din Lăuntru (Ministerul de Interne), au fost înfiinţate la Bucureşti, la 1/13 mai 1831. Primul director a fost Iordache Rasti (1831-1837). Arhivele Statului din Moldova au fost înfiinţate la Iaşi, la 1/13 ianuarie 1832, şi se aflau în subordinea Logofeţiei Dreptăţii (Ministerul Justiţiei). Primul director a fost Gheorghe Asachi (1832-1849), notează acelaşi volum.

La 31 octombrie 1862, a luat fiinţă Direcţia Generală a Arhivelor Statului din Bucureşti, prin decretul semnat de domnitorul Al. I. Cuza ce stipula unificarea Arhivelor Statului din Ţara Românească şi Moldova, în subordinea Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice. Primul director general a fost Grigore Bengescu. Noua organizare avea la bază principiul separării documentelor cu valoare istorică de cele cu valoare practică. Regulamentul pentru organizarea serviciilor arhivelor statului a intrat în vigoare la 25 iulie/6 august 1872, conform volumului "Istoria României în date" (1971).

Documente de o valoare inestimabila prezentate în cadrul proiectului 'Restaurarea sediului central - monument istoric al Arhivelor Naţionale', eveniment organizat cu prilejul Zilei Arhivelor Naţionale (31 octombrie 2018).

Foto: (c) SORIN LUPŞA / AGERPRES FOTO 

În anii 1869 şi 1872 au fost promulgate reglementări ce priveau evoluţia instituţiei Arhivelor, la a cărei conducere s-au aflat personalităţi marcante ale culturii româneşti, precum Bogdan Petriceicu-Hasdeu (1876-1900) sau Dimitrie Onciul (1900-1923).

Imagine de la sediul Arhivelor Naţionale ale României.

Foto: (c)  CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO 

O activitate timpurie în domeniul arhivelor a fost desfăşurată şi pe teritoriul Transilvaniei, prin preocuparea autorităţilor maghiare, până în prima jumătate a secolului al XVI-lea. După includerea principatului transilvan în cadrul monarhiei Habsburgilor, la sfârşitul secolului al XVII-lea, sistemul de conservare şi păstrare a documentelor cunoaşte o serie de îmbunătăţiri, dintre care cea mai importantă a reprezentat-o introducerea sistemului registraturii la principalele instituţii administrative. Din 1875, când au fost înfiinţate Arhivele Statului Ungar, cea mai mare parte a arhivelor vechi ale Transilvaniei a fost concentrată la Budapesta. Astfel, la sfârşitul secolului al XIX-lea, atât în Transilvania, cât şi în Banat şi Bucovina a funcţionat sistemul centralizării documentelor în cadrul Arhivelor de stat din Budapesta şi Viena.

Documente de o valoare inestimabilă prezentate în cadrul proiectului 'Restaurarea sediului central - monument istoric al Arhivelor Naţionale', eveniment organizat cu prilejul Zilei Arhivelor Naţionale (31 octombrie 2018).

Foto: (c) SORIN LUPŞA / AGERPRES FOTO 

După unificarea politică a statului român din 1918, au fost înfiinţate: Arhiva Statului din Cluj (14 martie 1920) sub numele de "Direcţiunea Arhivelor Statului pentru Transilvania", care şi-a început activitatea în 1922; Arhiva Statului în Bucovina (Cernăuţi, 1924) şi Arhiva Statului în Basarabia (Chişinău, 1925). O nouă lege de funcţionare a Arhivelor Statului a intrat în vigoare începând din 1925, prevăzând, printre altele, constituirea direcţiilor regionale. Instituţia se menţine în subordinea Ministerului Instrucţiunii Publice, printre directorii generali aflându-se Constantin Moisil (1923-1938) şi Aurelian Sacerdoţeanu (1938-1953), potrivit https://arhivelenationale.ro/. Astfel, au fost create Arhivele Statului din Craiova (1931), Timişoara (1936), Năsăud (1937), Braşov (1938). Începând din 1924, a fost publicat periodicul de specialitate al Arhivelor Naţionale, respectiv "Revista Arhivelor".

Arhivele Statului au fost trecute la 1 februarie 1951, printr-un decret, în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, reţeaua Arhivelor fiind organizată după principiul teritorial-administrativ, numărând 41 de Direcţii Judeţene ale Arhivelor Naţionale şi Direcţia Municipiului Bucureşti.

Foto: (c)  SILVIU MATEI / AGERPRES FOTO 

În prezent, potrivit Ordinului ministrului Afacerilor Interne nr. 185/2014 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Arhivelor Naţionale publicat în Monitorul Oficial nr. 9 (bis) din 15 ianuarie 2014, Arhivele Naţionale au în structura sa 34 de servicii judeţene, Serviciul Municipiului Bucureşti al Arhivelor Naţionale şi 7 birouri judeţene, conform https://issuu.com/.

Activitatea Arhivelor Naţionale ale României (ANR), instituţie publică aflată în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, se desfăşoară, în prezent, potrivit prevederilor Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, republicată, şi ale Hotărârii Guvernului nr.1376/2009 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Arhivelor Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare, în scopul asigurării administrării, supravegherii şi protecţiei speciale a Fondului Arhivistic al României. Fondul Arhivistic Naţional al României este definit de legislaţia în vigoare, astfel: "Prin documente care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României, în sensul prezentei legi, se înţelege: acte oficiale şi particulare, diplomatice şi consulare, memorii, manuscrise, proclamaţii, chemări, afişe, planuri, schiţe, hărţi, pelicule cinematografice şi alte asemenea mărturii, matrice sigilare, precum şi înregistrări foto, video, audio şi informatice, cu valoare istorică, realizate în ţară sau de către creatori români din străinătate.", se arată pe https://arhivelenationale.ro/. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Andreea Preda)