Conştientă de necesitatea de a investi în economia îngrijirii şi de a crea sisteme de îngrijire şi sprijin robuste, rezistente şi sensibile la gen, care să includă persoanele cu dizabilităţi şi în vârstă, cu respectarea deplină a drepturilor omului, în vederea recunoaşterii, reducerii, valorizării şi redistribuirii a muncii neremunerate şi a sprijinului casnic, Adunarea Generală a ONU a decis să proclame ziua de 29 octombrie drept Zi internaţională de îngrijire şi sprijin.

Adunarea Generală a ONU a invitat părţile interesate să sărbătorească această zi în fiecare an, într-un mod adecvat, pentru a creşte gradul de conştientizare cu privire la importanţa îngrijirii şi a sprijinului şi a contribuţiei sale cheie la realizarea egalităţii de gen şi sustenabilitatea societăţilor noastre şi economiilor, precum şi a necesităţii de a investi într-o economie de îngrijire rezistentă şi incluzivă şi în dezvoltarea unor sisteme de îngrijire şi sprijin puternice şi rezistente, notează www.un.org.

De asemenea, a subliniat necesitatea de a recunoaşte şi de a aprecia munca de îngrijire plătită şi lucrătorii din îngrijire ca lucrători esenţiali şi necesitatea de a adopta măsuri care să combată stereotipurile de gen legate de îngrijire şi sprijin, precum şi cele legate, printre altele, de rasă, etnie, vârstă şi statutul migrator, pentru a reduce segregarea ocupaţională pentru munca de îngrijire, pentru a facilita tranziţia de la munca informală la cea formală şi decentă şi pentru a crea locuri de muncă de calitate în economia de îngrijire.

Munca de îngrijire, atât plătită, cât şi neremunerată, este crucială pentru viitorul muncii decente. Populaţia în creştere, societăţile îmbătrânite, familiile în schimbare, statutul secundar al femeilor pe piaţa muncii şi deficienţele din politicile sociale determină luarea unor măsuri urgente cu privire la organizarea muncii de îngrijire din partea guvernelor, angajatorilor, sindicatelor şi cetăţenilor individuali. Dacă nu sunt abordate în mod adecvat, deficitele actuale în furnizarea de servicii de îngrijire şi calitatea acestora vor crea o criză globală severă şi nesustenabilă în serviciile de îngrijire şi vor creşte inegalităţile de gen la locul de muncă, evidenţiază sursa citată.

Munca de îngrijire cuprinde două activităţi care se suprapun: activităţi de îngrijire directă, personală şi relaţională, cum ar fi alăptarea unui copil sau hrănirea unui partener bolnav; şi activităţi indirecte de îngrijire, cum ar fi gătitul şi curăţenia. Munca de îngrijire neremunerată este munca de îngrijire furnizată fără o recompensă bănească de către îngrijitorii neplătiţi. Îngrijirea neremunerată este considerată muncă şi, prin urmare, are o dimensiune crucială în lumea muncii. Munca de îngrijire plătită este efectuată în schimbul unui salariu sau al unui profit de către lucrătorii în domeniu. Acest sector presupune o gamă largă de lucrători de servicii personale, cum ar fi asistente medicale, profesori, medici şi alţi lucrători de îngrijire personală. Lucrătorii casnici, care oferă îngrijire directă şi indirectă în gospodării, fac, de asemenea, parte din forţa de muncă de îngrijire.

Economia de îngrijire este în creştere, pe măsură ce cererea de îngrijire a copiilor şi de îngrijire a persoanelor în vârstă cunoaşte o intensificare în toate regiunile. Va crea astfel un număr mare de locuri de muncă în următorii ani. Cu toate acestea, munca de îngrijire din întreaga lume rămâne caracterizată de lipsa de beneficii şi protecţii, salarii mici sau lipsa de compensaţii şi expunere la vătămări fizice, mentale şi, în unele cazuri, sexuale. Este clar că sunt necesare noi soluţii pentru îngrijire pe două fronturi: cu privire la natura şi furnizarea politicilor şi serviciilor de îngrijire, precum şi în privinţa termenilor şi condiţiilor muncii de îngrijire.

Având în vedere că cererea globală de lucrători domestici are perspective să crească, Organizaţia Internaţională a Muncii îşi intensifică acţiunile pentru a se asigura că aceştia au acces la muncă decentă.

Potrivit datelor Organizaţiei Internaţionale a Muncii, forţa de muncă globală de îngrijire cuprinde 249 de milioane de femei şi 132 de milioane de bărbaţi. Până în 2030, se estimează că numărul beneficiarilor de îngrijire va ajunge la 2,3 miliarde, în urma creşterii cu încă 0,1 miliarde de persoane în vârstă şi 0,1 miliarde de copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 14 ani. Femeile efectuează 76,2% din totalul muncii de îngrijire neremunerată, de 3,2 ori mai mult decât bărbaţii, conform informaţiilor publicate de site-ul ONU. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Andreea Preda)