Lacul Sfânta Ana este o arie protejată de interes naţional, parte a rezervaţiei naturale Mohoş aflată în Masivul Ciomatu Mare, la graniţa dintre judeţele Harghita şi Covasna. Alături de Tinovul Mohoş este inclus în reţeaua ecologică europeană Natura 2000, înfiinţată cu scopul de a proteja biodiversitatea prin conservarea tipurilor de habitate naturale de importanţă comunitară, a faunei sălbatice şi a speciilor de plante, potrivit https://valoriharghitene.ro.

Lacul vulcanic Sfânta Ana şi Tinovul Mohoş, formate în craterele vulcanice stinse din masivul Ciomatu pot fi considerate drept una dintre cele mai curioase comori naturale din Europa, apariţia lor fiind legată de formarea zonelor muntoase vulcanice pe marginea interioară a bazinului Transilvaniei. Lacul Sfânta Ana este separat de Tinovul Mohoş printr-o şa largă. Este cel mai tânăr dintre craterele gemene şi singurul lac vulcanic rămas intact din Europa Centrală. Vârsta lacului nu a fost determinată cu exactitate, studiile palinologice estimând că istoria acestuia a început în urmă cu circa 9.000 de ani.

Foto: (c) SILVIU MATEI / AGERPRES FOTO

Situat la circa 35 de kilometri de Miercurea-Ciuc, aproape de Băile Tuşnad, la aproximativ 950 de metri altitudine, lacul se întinde pe o suprafaţă de 20 de hectare şi are o adâncime de şapte metri. Este înconjurat de pereţii abrupţi ai conului vulcanic al muntelui Ciomatu, cu câteva vârfuri mai înalte: Ciomatul Mare (1301 m), Ciomatul Mic (1238 m), dealul Tata (1174 m) sau Piscul Pietros (1125 m). De pe marginea craterului, 13 pâraie cu caracter temporar, formate în urma averselor, aduc apa şi pietrişul în lac, potrivit www.mohos.ro, https://visitharghita.com şi https://7minuni-transilvania.ro.

Apa lacului, provenind din ploi şi din topirea zăpezii era la începutul secolului al XIX-lea, pură, cu concentraţia substanţelor minerale asemănătoare cu a apei distilate. Pe timp frumos, mai ales fără vânt, se pot observa bule de gaz care se ridică de pe fundul lacului şi care sunt de fapt manifestări ale activităţii post -vulcanice.

Foto: (c) SORIN LUPŞA / AGERPRES FOTO

În ultimii zece ani calitatea apei s-a înrăutăţit. Zona, fiind vizitată de un număr tot mai mare de turişti, în sezonul estival, scăldatul şi toaletele tradiţionale au reprezentat o sursă de azot şi fosfor, care sunt nutrienţi pentru alge. Specialiştii au susţinut că paralel cu acest fenomen s-a constatat o scădere a cantităţii organismelor denumite zooplancton, adică crustacee mici şi rotatorii plutitoare, care filtrează apa, consumând algele şi bacteriile plutitoare (fitoplancton). În 2018, pentru protejarea calităţii apei, scăldatul în Lacul Sfânta Ana a fost interzis.

Habitatul lacului este sărăcăcios, datorită conţinutului redus de minerale. În părţile malului cu nămol şi trestie trăiesc şerpi de iarbă, tritoni cu creastă, ploşniţe şi raci inferiori. Somnul pitic a fost introdus artificial. Zona este cunoscută astăzi pentru urşi, care pot fi văzuţi adesea.

În jurul originii lacului s-au ţesut, de-a lungul vremii, mai multe legende, cea mai cunoscută este fiind cea a Anei, fata care a fost înhămată la o caleaşcă, împreună cu alte 11 fecioare, de către stăpânul cetăţii Tuşnad. Pentru că nu aveau putere să poarte caleaşca mai repede, fetele au fost biciuite iar Ana, nemaisuportând durerea sa şi a semenelor sale l-a blestemat pe tiran. Legenda spune că Dumnezeu a ascultat-o, muntele s-a surpat şi din lacrimile plânse ale fetelor s-a născut un lac curat ca lacrima şi în care, dacă te scalzi, Dumnezeu te spală de păcate.

Acest loc şi împrejurimile sale au fost considerate sfinte încă din vremea popoarelor precreştine, această credinţă fiind păstrată şi în zilele noastre. În apropierea lacului se află o capelă catolică ridicată în cinstea Sfintei Ana, care în fiecare an este loc de pelerinaj pentru sute de credincioşi.

Lacul Sfânta Ana rămâne una dintre cele mai importante atracţii naturale ale Ţinutului Secuiesc.AGERPRES/(Documentare - Cerasela Bădiţă, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Alexandru Cojocaru)