Iosif Naniescu a fost mitropolit al Moldovei între anii 1875-1902, fiind canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa din 5 octombrie 2017, cu numele Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, mitropolitul Moldovei. Prăznuirea sa anuală se face în ziua de 26 ianuarie.

Acest mare mitropolit al Moldovei - Iosif al II-lea, Naniescu -, numit "cel sfânt şi milostiv", a fost cel mai strălucit ierarh al Bisericii Ortodoxe Române din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, după Sfântul Calinic de la Cernica, spune părintele Ioanichie Bălan.

Era fiul preotului Anania (Nane) Mihalache şi al prezbiterei Teodosia, din satul Razălăi-Bălţi, născut la 15 iulie 1818. După doi ani, tatăl său moare, şi mama sa rămâne văduvă cu doi copii, Ioan şi Ieremia.

În anul 1831 ierodiaconul Teofilact, unchiul său, îl aduce la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iaşi pe copilul Ioan, pentru a învăţa carte. Aici deprinde scrisul, cititul, tipicul şi muzica psaltică.

În 1834, ierodiaconul Teofilact este numit egumen la Mănăstirea Sfântul Prooroc Samuil din Focşani, unde îl aduce şi pe nepotul său. În anul 1835, ierodiaconul Teofilact ajunge eclesiarh la Episcopia Buzăului sub vestitul episcop Chesarie, împreună cu tânărul Ioan.

La 23 ianuarie 1835, rasoforul Ioan este călugărit cu numele de Iosif, în Catedrala episcopală, iar a doua zi este hirotonit diacon. Ca ucenic al episcopului Chesarie, în anul 1836, ierodiaconul Iosif Naniescu intră la Seminarul din Buzău, atunci înfiinţat, pe care îl termină în 1840. Între anii 1840-1847, urmează Colegiul Sfântul Sava din Bucureşti.

În anul 1849, este numit egumen la Mănăstirea Şerbaneştii Morunglavului - Râmnicu-Vâlcea, iar la 29 august 1850, este hirotonit preot în Bucureşti. În noiembrie 1852, este făcut protosinghel de Sfântul Calnic, episcopul Râmnicului. În 1857 este numit egumen la Mănăstirea Găişenii - Dâmboviţa, iar după 4 ani este făcut arhimandrit de mitropolitul primat Nifon şi numit în 1863 egumen la Mănăstirea Sărindar din Bucureşti.

Între anii 1864-1870, arhimandritul Iosif Naniescu a activat ca profesor de religie la Gimnaziul Gheorghe Lazăr şi la Liceul Matei Basarab din Capitală, iar alţi doi ani (1870-1871) a fost director la Seminarul Central.

La 23 aprilie 1872 arhimandritul Iosif Naniescu este hirotonit arhiereu, iar în ianuarie 1873 este numit episcop de Argeş. La 10 iunie 1875 este ales mitropolit al Moldovei, iar la 6 iulie acelaşi an este instalat la Iaşi.

Timp de 27 de ani, mitropolitul Iosif Naniescu păstoreşte cu o rară blândeţe şi înţelepciune Mitropolia Moldovei. Aici a depus cea mai bogată activitate duhovnicească, teologică, pastorală şi socială din toată viaţa sa, rămânând pentru urmaşi un exemplu viu şi greu de imitat, arată părintele Ioanichie.

O mare realizare a mitropolitului Iosif Naniescu a fost refacerea Catedralei mitropolitane din Iaşi, lăcaş de cult început de mitropolitul Veniamin Costachi şi care stătea în ruină de aproape cinci decenii.

După terminarea catedralei, cea dintâi grijă a mitropolitului Iosif a fost strămutarea osemintelor primului ei ctitor, Veniamin Costachi, de la Mănăstirea Slatina la ctitoria sa din Iaşi, în semn de recunoştinţă şi dragoste în Hristos. Această strămutare s-a făcut la 30 decembrie 1886.

Sub păstoria acestui devotat mitropolit s-au restaurat încă două renumite ctitorii din Iaşi: biserica Sfântul Nicolae Domnesc şi biserica Sfinţii Trei Ierarhi. S-au înnoit, de asemenea cu ajutorul lui, numeroase biserici parohiale, schituri şi mănăstiri, căutând întru toate să imite pe marele său înaintaş, Veniamin Costachi.

Cea mai mare faptă bună a mitropolitului Iosif Naniescu, prin care se făcuse tuturor cunoscut şi iubit, era, însă, milostenia, marea sa operă de caritate creştină. El avea uşa şi mâna deschise pentru milă. Pe lângă cerşetorii din oraş, ajuta mai ales elevii şi studenţii săraci. În fiecare an îmbrăca zeci de elevi şi studenţi şi-i hrănea la bucătăria Mitropoliei. Alte sute dintre ei primeau bani pentru cărţi şi taxe şcolare. Exemplul său a fost urmat şi de ceilalţi slujitori ai catedralei, precum au fost monahul Ilarion Radu, arhidiaconul Varlaam Arghirescu, arhimandritul Ioanichie Grădinaru şi alţii.

Cea mai mare avere a mitropolitului Iosif era o bogată bibliotecă, pe care mai târziu a donat-o personal Academiei Române. Singurele cărţi care l-au însoţit până la moarte au fost Sfânta Scriptură, Ceaslovul şi Vieţile Sfinţilor.

La 26 ianuarie 1902, marele mitropolit Iosif Naniescu, acest Ioan cel Milostiv al Bisericii Ortodoxe Române, s-a mutat la Hristos, în ceata sfinţilor ierarhi, plâns de toţi săracii şi elevii din oraşul Iaşi, de toţi preoţii, călugării şi credincioşii din Moldova. În chilia lui nu s-au găsit decât doi lei.

Drept recunoştinţă, poporul l-a canonizat numindu-l "Mitropolitul Moldovei, Iosif cel Sfânt". (surse: "Patericul Românesc", arhimandrit Ioanichie Bălan, ediţia a VI-a, revăzută şi îngrijită de arhimandrit Petru Bălan, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011; https://ansamblulmitropolitaniasi.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Doina Lecea, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: doxologia.ro