Elia Kazan a regizat o serie de filme de succes, printre care se numără ''Un tramvai numit dorinţă'' (1951), ''Pe chei'' / ''On the waterfront'' (1954) şi ''La est de Eden'' (1955). De-a lungul carierei a câştigat două premii Oscar pentru regia peliculelor ''Pe cuvânt de onoare'' / "Gentleman's Agreement" (1947) şi ''Pe chei'' (1954), un Oscar onorific, trei distincţii ''Tony'' şi patru Globuri de Aur. Renumit pentru capacitatea sa de a scoate la suprafaţă cele mai bune interpretări dramatice de la actori, Elia Kazan a condus 21 de actori către nominalizările Academiei Americane de Film, dintre care nouă au şi câştigat premiile - notează IMDB. Regizorul Stanley Kubrik l-a numit ''fără îndoială, cel mai bun regizor pe care îl avem în America, capabil să facă minuni cu actorii din filmele sale''.

Regizorul Elia Kazan s-a născut la 7 septembrie 1909, la Constantinopol (în Imperiul Otoman), sub numele Elias Kazantzoglou, într-o familie de greci. "Când tatăl său a venit pentru prima dată în America, probabil a simţit că se află în acelaşi mediu ostil şi ameninţător cu care se obişnuise, aşa că a continuat să se comporte şi în New York ca şi cum se afla între turci, stând mereu în gardă şi fiind circumspect (...), pregătit să zâmbească de complezenţă. A învăţat să supravieţuiască prin reprimarea reacţiilor reale.'' - nota lucrarea ''Frank Capra and Elia Kazan, American outsiders'', de Yves Carlet, publicată pe https://journals.openedition.org.

Filmele sale abordează aspecte personale sau sociale care îl preocupau pe regizor. O astfel de temă - antisemitismul în America - se regăseşte în primul său film de acest fel, ''Gentleman's Agreement'' (1947), care a primit opt nominalizări la Oscar şi a fost recompensat cu trei distincţii, inclusiv cea pentru ''cel mai bun regizor''. A urmat ''Pinky'' (1949), una dintre primele pelicule de la Hollywood care aborda tema prejudecăţilor rasiale faţă de persoanele de culoare, conform IMDB.

''Un tramvai numit dorinţă'' (1951), adaptarea cinematografică a spectacolului de teatru regizat tot de Elia Kazan, a primit 12 nominalizări la Oscar, câştigând patru premii. Interpretarea personajului ''Stanley Kowalski'' a contribuit semnificativ la cariera de succes a lui Marlon Brando, despre care regizorul spunea: ''Aproape că poţi să-ţi pui mâna în interiorul lui''.

În 1954, a avut premiera filmul ''On the Waterfront'', în 1955, ''La est de Eden'', cu James Dean în distribuţie, iar în 1961 - ''Splendoare în iarbă'', lista de filme regizate de cineast continuând până în 1976, când a fost lansat ''Ultimul magnat'' / ''The Last Tycoon'', cu Robert De Niro, Tony Curtis, Jeanne Moreau, Jack Nicholson.

În însemnările personale despre regie, Elia Kazan nota: ''Am aflat că sunt bun atunci când am încercat să mă mulţumesc pe mine, când am preluat comanda şi responsabilitatea era la mine, când am încercat să mă mulţumesc pe mine, nu un superior sau o somitate, banii sau puterea. Dacă un om are talent este pentru că îşi spune din când în când adevărul pe care încerca să-l ascundă. Spune-le asta actorilor tăi şi, în special, scenariştilor.''

În 1999, regizorului i-a fost acordat premiul Oscar pentru întreaga carieră, discursul de prezentare a distincţiei fiind susţinut de Robert de Niro şi Martin Scorsese. ''În semn de apreciere pentru o carieră lungă, distinsă şi fără egal, în timpul căreia a influenţat însăşi natura filmului prin crearea de capodopere cinematografice'', menţiona textul de mulţumire ce însoţea statueta Oscar primită de regizor. Acordarea acestui premiu lui Elia Kazan a fost înconjurată şi de controverse, deoarece încă existau resentimente faţă de mărturiile sale în faţa Comitetul Camerei Reprezentanţilor pentru Cercetarea activităţilor antiamericane (în epoca McCarthy), din urmă cu 47 de ani. Mulţi participanţi la ceremonie au rămas aşezaţi când Elia Kazan a primit premiul, refuzând să aplaude. O divizie a Writers Guild of America a votat să protesteze împotriva deciziei Academiei de a acorda un Oscar onorific regizorului, acuzându-l pe Kazan că a cauzat ''prejudicii irevocabile vieţii şi carierei'' mai multor colegi din domeniu care aparţinuseră în trecut Partidului Comunist, aminteşte www.imdb.com în explicaţia asociată premiului.

Interviurile cu Elia Kazan sunt destul de rare, de referinţă rămânând câteva documentare: ''Elia Kazan - an outsider'' (1982), în care regizorul mărturiseşte că nu i-a plăcut niciodată să fie actor sau ''Elia Kazan: A Director's Journey'' (1995), recomandat de cinefili oricărui iubitor de istorie a filmului şi de tehnică regizorală.

A publicat cărţile: ''America, America'' (1962), ''The Arrangement'' (1967), ''Elia Kazan: A Life'' (1972), ''The Assassins'' (1972), ''The Understudy'' (1974), ''Acts of Love'' (1978), ''The Anatolian'' (1982), ''Beyond The Aegean'' (1994), potrivit www.goodreads.com.

Elia Kazan a murit la 28 septembrie 2003, la vârsta de 94 de ani, în apartamentul său din Manhattan.

Martin Scorsese a co-regizat filmul documentar ''A Letter to Elia'' (2010), un omagiu personal pentru Elia Kazan. Seria de documentare ''The Directors'', difuzată de reţeaua Apple TV+ cuprinde şi un episod dedicat regizorului - ''Elia Kazan'' (2019) - în care este supranumit ''geniul de la Hollywood creditat pentru descoperirea actorilor Marlon Brando, James Dean şi Warren Beaty''. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Ionela Gavril, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: cinemagia.ro