Pianistul şi compozitorul italian de origine română Roman Vlad, autor de simfonii, opere, muzică de cameră, un compozitor remarcabil de muzică de film, este cunoscut publicului şi pentru seria de concerte dedicată celebrului pianist clasic italian Arturo Benedetti Michelangeli, considerat unul dintre cei mai importanţi virtuozi ai acestui instrument din secolul al XX-lea, după Ferruccio Busoni, Vladimir Horowitz şi Sviatoslav Richter.

S-a născut la 29 decembrie 1919, la Cernăuţi. A studiat cu Titus Tarnawski şi Liviu Russu în România, obţinând o diplomă de pian. În 1938 a plecat la studii în Italia la Universitatea din Roma, apoi la Academia Naţională "Santa Cecilia" - secţiile compoziţie, muzicologie şi pian - unde l-a avut profesor pe marele muzician italian Alfredo Casella. În 1941 l-a cunoscut pe Dinu Lipatti aflat în turneu la Roma împreună cu orchestra Filarmonică din Bucureşti, potrivit https://m.cinemagia.ro şi https://culturaromena.it.

Cariera timpurie a lui Roman Vlad a fost ca interpret şi compozitor; a câştigat Premiul Enescu în 1942 pentru Simfonietta şi Premiul Panglica de argint pentru muzica sa de film. Începând din 1942, a realizat mai multe concerte ca pianist şi activităţi pedagogice, cărora li s-au adăugat activitatea de compozitor de muzică simfonică, cameră şi de film.

În 1951 a dobândit cetăţenia italiană, ceea ce i-a permis să călătorească în mai multe ţări europene şi în America în calitate de muzician.

După Al Doilea Război Mondial, în paralel cu activitatea de pianist concertist şi compozitor, a devenit unul din cei mai apreciaţi muzicologi, susţinând conferinţe şi cursuri de muzicologie în toată Europa, în SUA şi în Japonia.

S-a impus prin talent şi profesionalism în viaţa culturală a Italiei şi în cea internaţională. A avut o colaborare prolifică şi cu Televiziunea şi Radioul italian, unde a realizat importante cicluri de conferinţe despre muzica contemporană, muzica de vals, importanţa muzicii populare şi a folclorului.

După 1955 a fost co-director al Secţiei Muzicale a Institutului "Enciclopedica" şi consultant muzical pentru a treia reţea naţională de radio şi televiziune RAI. A fost director artistic al Filarmonicii din Roma, funcţie deţinută în anii 1955-1958 şi 1966-1969. De asemenea, a fost preşedintele Societăţii italiene pentru muzică contemporană în 1960.

Ulterior a fost membru al Consiliului Director al Academiei Naţionale Santa Cecilia şi consultant artistic pentru Festivalul  de la Ravenna şi Festivalul Spoleto. Începând din anul 1964 a fost director al Festivalului Internaţional anual Maggio Fiorentina, iar între anii 1968-1972 a fost director la Teatrul Comunal din Florenţa.

Gloria sa a continuat, fiind numit preşedinte al Societăţilor de Concerte din Aquilana, Ravena şi Ravello. După 1973, până în 1992, a fost director al Teatrului de Operă din Roma şi apoi director artistic al faimosului teatru La Scala din Milano. În 1980 a fost ales preşedinte al Confederaţiei Internaţionale de autori şi compozitori, funcţie deţinută între anii 1980-1982 şi 1990-1994.

Roman Vlad a fost un compozitor eclectic, autor de simfonii, opere, muzică de cameră. De asemenea, a fost un compozitor remarcabil de muzică de film, fiind răsplătit cu premiul "Nastro d'Argento" pentru partiturile sale cinematografice, printre care se numără: "Frumuseţea diavolului", de René Clair (1949), "Ultimele zile ale Pompeiului" şi "Destine de femei", ale lui Marcello Pagliero (1951, respectiv 1953), "Julieta şi Romeo" de Renato Castellani (1953), "Kean" de Vittorio Gassman (1956), "O viaţă" de Alexandre Astruc (1958), "Viaţa lui Leonardo da Vinci" de Renato Castellani (1971), "Tânărul Toscanini" de Zeffirelli (1988), "Verdi" de Renato Castellani (1982).

A scris cărţi semnificative despre muzică, inclusiv "The History of Twelve-Tone Music" (1958) şi biografii ale lui Stravinsky şi Dallapiccola, dar şi lucrări pentru publicul larg precum "Înţelegerea muzicii" şi "Introducere în civilizaţia muzicală".

Meritele sale au fost recunoscute de multe state europene, primind decoraţii, titluri de onoare din partea mai multor Academii. La Bucureşti şi Iaşi i s-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa.

A murit la data de 21 septembrie 2013, la Roma, la vârsta de 93 de ani. AGERPRES/(Documentare - Cerasela Bădiţă, editor: Ionela Gavril, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.cini.it