Ortodoxe
Sf. Mc. Trofim, Savatie şi Dorimedont

Greco-catolice
Sf. m. Trofim, Savatie şi Dorimedont

Romano-catolice
Sf. Ianuariu, ep. m.


Sfinţii Mucenici Trofim, Savatie şi Dorimedont sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox în ziua de 19 septembrie.

Antiohia, unul dintre marile oraşe ale antichităţii şi, mai târziu, unul dintre principalele centre ale creştinismului timpuriu, găzduia, în timpul în care Sfinţii Trofim şi Savatie se aflau în cetate, serbări în cinstea zeului Apollo.

Locuitorii cetăţii obişnuiau în acele zile să aducă jertfe la templu şi să petreacă în "beţii, dănţuiri şi toate lucrurile cele de desmierdare". (Vieţile Sfinţilor)

Îndureraţi de pierderea oamenilor în beţii şi petreceri fără măsură, organizate pentru această sărbătoare, Sfinţii Trofim şi Savatie s-au rugat la Hristos Dumnezeu pentru sufletul închinătorilor la idoli.

Au fost văzuţi şi au fost duşi în faţa guvernatorului. Mărturisind că sunt creştini şi fiind bătuţi foarte rău, Savatie a murit în timpul torturii, iar Trofim a fost dus în Câmpul Sinadelor din Frigia pentru a fi ucis în perioada sărbătorii păgâne a dioscurilor.

Pe drum, care era parcurs în trei zile pe jos, Sfântul Trofim a fost încălţat cu încălţăminte de fier, care avea în ea mulţime de piroane ascuţite.

A fost cu adevărat chinuitoare această cale care a dus la viaţa veşnică, unde cu câţi paşi a măsurat, atâtea răni noi a luat în picioare, şi câte răni noi erau, atâtea dureri a răbdat. Însă Hristos fiind calea, aşa cum a spus despre Sine: 'Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa' (Ioan, 14, 6), îl întărea pe robul său şi pentru fiecare pas îi pregătea răsplătire.

Ajuns în cetatea Frigiei, Sfântul Trofim a fost supus la alte chinuri, fiind rugat numai să spună că va jertfi zeilor şi îndată se va izbăvi din ele. Iar el, nesocotind bătăile şi cuvintele prigonitorului, tăcea. A fost aruncat în temniţă până la începerea sărbătorii.

"Să zici numai cu buzele, Trofime: 'voi jertfi zeilor' şi îndată te vei izbăvi din chinuri'. Iar el, nesocotind bătăile şi cuvintele prigonitorului, tăcea. Apoi, slujitorii au turnat oţet cu muştar amestecat în nările lui, după porunca prigonitorului. După aceasta, spânzurându-l pe un lemn, îi spintecau coastele, făcându-i răni lungi şi adânci, încât ieşeau râuri de sânge din ele. Iar el, răbdând, zicea în sine: 'Multe-s necazurile drepţilor şi din toate acelea îi va izbăvi pe ei Domnul'. Aceasta auzind-o Dionisie, i-a zis: 'Deşartă este nădejdea ta, Trofime, şi zadarnice gândurile tale, pentru că cine va veni la tine din Cer ca să te izbăvească de răutăţile cele de aici? Deci, te sfătuiesc pe tine, jertfeşte zeilor, şi îţi vei ajuta ţie'. Iar sfântul, râzând de nebunia prigonitorului, a zis: 'De Dumnezeul meu Cel adevărat şi viu nu mă voi lepăda niciodată'. (Vieţile Sfinţilor)

În temniţă, Sfântul Mucenic Trofim a fost vizitat şi îngrijit de Dorimedont, un creştin tăinuit care făcea parte din conducerea cetăţii. Acesta mergea prin închisori şi îi ajuta pe cei care sufereau chinuri pentru mărturisirea Lui Hristos Dumnezeu.

Sfântul Dorimedont a fost şi el descoperit că este creştin şi a fost torturat împreună cu Sfântul Trofim, fiind apoi amândoi aruncaţi fiarelor sălbatice. Stând în mijlocul lor, sfinţii au rămas neatinşi, căci animalele se îmblânzeau când se apropiau de ei.

În urmă au fost omorâţi prin tăierea cu sabia. (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu)