Ortodoxe
Sf. Mare Mc. Eufimia; Sf. Mc. Meletina şi Ludmila

Greco-catolice
Sâmbăta după Înălţarea Sfintei Cruci. Sf. m. Eufimia

Romano-catolice
Ss. Corneliu, pp. m. şi Ciprian, ep. m.; Ludmila, m.


Sfânta Mare Muceniţă Eufimia este pomenită în calendarul creştin ortodox la 16 septembrie şi în ziua de 11 iulie, când este sărbătorită o minune făcută în timpul Sinodului al IV-lea Ecumenic de la Calcedon, în anul 451.

Sfânta Muceniţă Eufimia era din Calcedon, oraş maritim în Bitinia (Asia Mică), în partea asiatică a strâmtorii Bosfor. Era fiica binecredincioşilor părinţi Filotron Sigeliticul şi Teodorosia.

În timpul persecuţiilor împotriva creştinilor ordonate de împăratul Diocleţian (284-305), guvernatorul Calcedonului a dispus ca toţi locuitorii să se adune la templul zeului Marte, pentru a-i aduce ofrande.

"Iar când a sosit ziua cea arătată a praznicului celui păgânesc, s-a adunat mulţime multă de popor, cu dobitoacele ce le aduseseră ca jertfă şi se făcea praznicul cu dănţuire, junghiind oi şi boi şi închinându-se idolului neînsufleţit, dar mai ales diavolului celui ce locuia într-însul.

Atunci creştinii cei ce locuiau acolo, scârbindu-se de acea prăznuire urâtă de Dumnezeu şi temându-se de groaznica înfricoşare a Antipatului, se ascunseră pe unde puteau şi adunându-se în locuri tăinuite făceau slujbele adevăratului Dumnezeu, Domnului nostru Iisus Hristos". (Vieţile Sfinţilor)

S-au găsit însă creştini care nu s-au supus ordinului şi s-au ascuns.

"Deci, mâniindu-se prigonitorul că nu-l ascultă creştinii, a poruncit să-i caute şi să-i aducă la chinuire. Creştinii, patruzeci şi nouă, se ascunseseră la un loc tăinuit, făcând rugăciuni; între dânşii era o fecioară foarte frumoasă, anume Eufimia, de neam bun, fiica binecredincioşilor părinţi Filotron Sigeliticul şi Teodorosia". (Vieţile Sfinţilor)

Sfânta Muceniţă Eufimia a fost adusă împreună cu ceilalţi credincioşi şi supusă bătăilor şi torturii. După multe chinuri, doar tânăra Eufimia a fost oprită: "fecioară tânără şi frumoasă, care în mijlocul cetei aceleia a sfinţilor mucenici strălucea ca luna între stele", iar tovarăşii săi au fost trimişi la închisoare urmând să fie duşi mai departe.

Pentru că a mărturisit credinţa în Hristos a fost chinuită cu focul, arsă şi bătută cu toiege. Scăpând nevătămată cu darul lui Dumnezeu din toate aceste munci, a fost dată spre hrană fiarelor.

Sfânta a murit în mijlocul sălbăticiunilor, deşi nu fusese grav rănită, fiind doar atinsă de o ursoaică la un picior. Părinţii sfintei i-au luat trupul şi l-au îngropat în apropierea oraşului. (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor:Liviu Tatu)