Arhimandritul Nectarie Banul era fiul preotului Alexandru Banul din satul Călineşti-Roman, născut în anul 1818. De mic a rămas orfan de părinţi. În anul 1834, când era de 15 ani, auzind de marele stareţ Irinarh Roseti de la Mănăstirea Horaiţa, a intrat ca vieţuitor în sihăstria lui.

Mai pe urmă, stareţul l-a făcut călugăr şi diacon, dându-i numele de Nectarie. Tot atunci se face călugăriţă şi sora lui, Mersonia, la Mănăstirea de maici Giurgeni-Roman.

În anul 1843, când arhimandritul Irinarh a plecat la Ierusalim, a luat ca ucenic şi pe ierodiaconul Nectarie pentru ascultarea şi blândeţea lui.

La Ierusalim s-au nevoit împreună aproape 20 de ani, împărţind unul cu altul toate ispitele, necazurile şi bucuriile vieţii pustniceşti.

Mai întâi s-au nevoit cinci ani în Nazaret. Apoi s-au urcat pe Muntele Tabor şi acolo au devenit sihaştri renumiţi în toată Galileea pentru viaţa lor aleasă, pentru răbdarea şi smerenia lor.

În toată viaţa sa, Cuviosul Nectarie a slujit cu multă credinţă şi dragoste pe părintele său duhovnicesc, neieşind niciodată din cuvântul lui. În anul 1859, arhimandritul Irinarh s-a mutat din viaţa aceasta, după ce mai întâi a prevestit ucenicului sau că va rămâne stareţ pe Tabor şi va termina biserica începută de el.

După moartea stareţului său, Cuviosul Nectarie a fost făcut preot şi arhimandrit, în 1862, de patriarhul Ierusalimului, Chiril. Apoi s-a mai nevoit singur pe Tabor "încă alţi 20 de ani pentru Domnul şi pentru hatârul patriarhului, slujind nu numai Sfânta Liturghie, ci şi la toate slujbele cele trebuincioase mănăstirii". ("Patericul Românesc", arhimandrit Ioanichie Bălan)

Biserica a terminat-o în anul 1862 şi a sfinţit-o în acelaşi an, la praznicul Schimbării Domnului la Faţă. Mai târziu a zidit câteva chilii şi zidul de jur-împrejur. Iar în anul 1892, simţindu-se bătrân şi bolnav s-a retras în Mănăstirea Sfântul Sava de lângă Betleem.

În anul 1898, bătrânul a scris "Viaţa arhimandritului Irinarh Roseti", precum însuşi îi prezisese pe când trăia, şi o trimite Mitropoliei din Bucureşti să fie publicată.

După patruzeci de ani de aspră nevoinţă pe Tabor, arhimandritul Nectarie Banul se muta la veşnica odihnă în Mănăstirea Sfântul Sava şi este înmormântat alături de ceilalţi călugări români iubitori de Hristos. (sursa: "Patericul Românesc", arhimandrit Ioanichie Bălan; Ediţia a VI-a, revăzută şi îngrijită de arhimandrit Petru Bălan; Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu)

Sursa foto: crestinortodox.ro