Convenţia pentru protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cunoscută şi sub denumirea de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a fost semnată la Roma, la 4 noiembrie 1950, de 12 state ale Consiliului Europei şi a intrat în vigoare la 3 septembrie 1953, potrivit site-ului www.coe.int.

Documentul a fost primul instrument care a produs efecte şi a generat forţa juridică pentru drepturi incluse în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului a fost primul instrument de cristalizare şi punere în practică prin producerea de efecte juridice a drepturilor stabilite în Declaraţia universală a drepturilor omului. Rolul important al acestui document rezidă în faptul că aşează drepturi absolute care nu pot fi încălcate de state, precum dreptul la viaţă sau interzicerea dreptului la tortură, dar şi protejează anumite drepturi şi libertăţi care pot fi restricţionate de lege în anumite condiţii într-o societate democratică, spre exemplu dreptul la libertate şi securitate sau dreptul la respectarea vieţii private şi la dreptul vieţii de familie. O serie de drepturi au fost adăugate prin adoptarea protocoalelor adiţionale, privind în particular abolirea pedepsei cu moartea, protecţia proprietăţii şi dreptul la alegeri libere sau libertatea de mişcare, potrivit portalului Curţii Europene a Drepturilor Omului, https://www.echr.coe.int/.

A reprezentat, de asemenea, primul tratat care a instituit un organism supranaţional care să asigure că statele părţi îşi îndeplinesc sarcinile asumate. Convenţia a fost un moment important în ceea ce priveşte dezvoltarea dreptului internaţional.

După încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, au fost depuse primele demersuri pentru fundamentarea unui document internaţional care să codifice drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.

Premierul britanic Winston Churchill a cerut instituirea unei Carte a Drepturilor Omului în perioada postbelică, vorbind în cadrul unui discurs la Haga, în 1948, despre puterea ce derivă din valorile comune, iar prezumtivul document dedicat trebuie să fie ghidat de libertate şi fundamentată de lege care să menţină principiul potrivit căruia oamenii deţin guvernarea şi nu invers, indică portalul https://www.bihr.org.uk.

Unul dintre autorii documentului a fost avocatul britanic şi politicianul conservator David Maxwell Fyfe, care ulterior a deţinut şi funcţia de secretar pentru afaceri interne al guvernului britanic, notează site-ul https://www.bihr.org.uk.

De îndată ce statele şi-au asumat existenţa unei curţi supranaţionale care poate pune în discuţie deciziile adoptate de instituţiile juridice naţionale, drepturile omului au obţinut de facto întâietate în raport cu prevederile legislaţiei şi practicii naţionale, potrivit portalului Consiliului Europei - www.coe.int.

Un demers către Curtea de la Strasbourg poate fi depus de persoane, grup de persoane, companii sau organizaţii neguvernamentale, însă abia după ce au fost epuizate căile juridice la nivel naţional.

Pentru aderarea la organizaţia paneuropeană Consiliul Europei, este necesară semnarea şi ratificarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, ceea ce reprezintă o confirmare pentru scopurile organizaţiei, în special la nivelul obţinerii unei mai mari unităţi între statele membre construită pe respectarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, pace şi respect pentru democraţie şi pentru statul de drept, conform portalului oficial www.coe.int.

Textul iniţial al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului a fost amendat în dese rânduri prin diferite protocoale, care au adus schimbări majore în sistemul juridic de respectare a drepturilor omului. Dintre aceste protocoale, unul dintre cele mai importante este Protocolul 11 care vizează modificarea mecanismelor de funcţionare şi de punere în aplicare a Convenţiei, care a fost adoptat la 11 mai 1994 şi care a intrat în vigoare la 1 noiembrie 1998, conform site-ului www.coe.int.

Protocolul 14 a intrat în vigoare la 1 iunie 2010, iar acest document prevedea, printre alte măsuri, coagularea unor noi echipe judiciare pentru cazurile simple, sub forma unui nou criteriu de admisibilitate, precum şi introducea mandatului unic de nouă ani pentru judecători.

Prin Protocolul 15 a fost avansată o nouă variantă a principiului subsidiarităţii şi a fost redusă de la 6 la 4 luni perioada în care poate fi trimisă în faţa Curţii o speţă după adoptarea deciziei finale la instituţia naţională. Va intra în vigoare de îndată ce va fi semnat şi ratificat de toate statele membre ale Convenţiei. Protocolul 16, semnat de România în 2014 şi ratificat în 2022 (conform www.cdep.ro şi www.universuljuridic.ro) oferă posibilitatea înaltelor curţi şi tribunale ale unui stat membru să ceară Curţii de la Strasbourg opinii consultative asupra chestiunilor de principiu care vizează interpretarea sau aplicarea drepturilor şi libertăţilor definite în Convenţie sau în protocolul acesta, potrivit site-ului www.coe.int.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului este una dintre instituţiile reper de protejare a drepturilor omului la nivel internaţional. Veghează la respectarea de către statele membre ale Consiliului Europei a prevederilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. În prezent, Curtea este condusă, de la 1 noiembrie 2022, în calitate de preşedinte de Síofra O'Leary (Irlanda). Funcţia de preşedinte se desfăşoară pe durata unui mandat de trei ani, fiind desemnată prin vot de plenul Curţii. Rolul preşedintelui este de a coordona activitatea şi administraţia Curţii, reprezintă Curtea şi poartă responsabilitatea pentru relaţiile instituţiei cu autorităţile Consiliului Europei. Preşedintele prezidează sesiunile plenare ale Curţii, reuniunile Marii Camere şi reuniunile tribunalului de cinci judecători, conform portalului dedicat al Curţii, https://www.echr.coe.int.

România a aderat la Consiliul Europei în 7 octombrie 1993, potrivit site-ului www.coe.int, iar la 20 iunie 1994, România a ratificat Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, menţionează site-ul https://www.echr.coe.int.

În 2020, pentru a marca împlinirea a 70 de ani de la semnarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, a fost lansată ''Cartea comemorativă despre Curte'', care conţine multe fotografii inedite şi prezintă istoria Curţii în cuvinte şi imagini. Cuprinde fotografii cu toţi judecătorii Curţii de la înfiinţare. Sunt prezentate cele mai importante 47 de cazuri pentru Europa. Oferă, de asemenea, o incursiune arhitecturală asupra Clădirii Drepturilor Omului, notează portalul oficial https://www.echr.coe.int. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Marina Bădulescu)

Sursa foto: www.cvhthr.blogspot.com