Ortodoxe
Sf. Mc. Calinic, Veniamin şi Mamant; Sf. Mc. Teodota cu fiii săi

Greco-catolice
Sf. m. Calinic şi Teodota

Romano-catolice
Ss. Marta, Maria şi Lazăr, fraţi


Sfântul Mucenic Calinic este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 29 iulie.

S-a născut în regiunea Cilicia (Asia Mică), într-o familie creştină.

Sfântul Calinic, ajuns la vârsta bărbatului desăvârşit, "a văzut mulţi oameni lepădându-se de Stăpânul Hristos şi trecând la religia păgână. Deci, întunecându-se ei de drăceasca înşelăciune, crezând pietrelor celor fără suflare şi aducând jertfe spurcate idolilor, plângea pentru pierderea lor. El a început a-i învăţa la arătare cunoştinţa adevărului, întorcând pe mulţi elini de la rătăcirea lor către Hristos Dumnezeu". (Vieţile Sfinţilor)

Căutând mântuirea sufletelor omeneşti, Sfântul Calinic a ajuns în oraşul Ancira (azi Ankara), din Galatia, unde a fost dus înaintea guvernatorului. În faţa acestuia, Calinic a recunoscut că este creştin şi că a venit să propovăduiască învăţătura creştină.

Scris este, spunea Sfântul Calinic guvernatorului, că "De va întoarce cineva pe cel păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui suflet de la moarte şi va acoperi mulţime de păcate. Deci, aş fi voit să te aduc şi pe tine la lumină, din întunecarea diavolească care te-a cuprins şi astfel să te povăţuiesc la calea adevărului". (Vieţile Sfinţilor)

"Au doară voieşti să mă lepăd de zei şi să cinstesc moartea cea amară, mai bine decât viaţa cea dulce, ascultând cuvintele tale nebune? Nu voi face aceasta nicidecum, ci pe tine te voi sili să te închini zeilor noştri, căci cumplite chinuri voi pune asupra ta şi voi vedea de va veni Dumnezeul tău să te scape din mânile mele. Nu voi cruţa trupul tău, până ce nu vei cunoaşte puterea şi stăpânirea zeilor şi până nu le vei aduce lor jertfe", i-a răspuns ighemonul, plin de mânie.

A fost supus chinurilor, iar la sfârşit, demnitarul închinător la zei a hotărât ca mucenicul să fie încălţat cu încălţăminte de fier, în care erau piroane ascuţite, şi să fie dus în cetatea Gangra şi acolo să fie ars în foc. Motivul era că în acea cetate Sfântul Calinic întorsese mulţi oameni la Hristos şi voia ca aceia să-i vadă sfârşitul lui şi să se teamă.

Deci, sfântul, având în picioare încălţările cu piroane de fier, umbla ca şi cum nu simţea durerea din rănirea picioarelor şi cânta din psalmi.

Pe drum soldaţii care primiseră ordin să stea în spatele lui şi să-l alerge în fuga cailor au însetat rău şi i-au spus: "roagă-te Dumnezeului tău, ca să ne dea apă şi să nu murim. Căci noi am auzit că Dumnezeul tău toate le poate face. Deci, să nu pomeneşti răutăţile făcute de noi ţie, căci nu de voia noastră te-am muncit, ci din porunca ighemonului". (Vieţile Sfinţilor).

Sfântul Calinic, văzându-i topindu-se de sete, s-a milostivit spre ei şi, vrând să facă bine vrăjmaşilor săi, s-a oprit lângă o piatră şi, ridicându-şi ochii spre cer, s-a rugat, zicând: "Stăpâne al cerului, al pământului, al mării şi a toată făptura, care altădată ai scos apă din piatră în pustie şi ai adăpat pe robul Tău Moise şi cu dânsul pe poporul cel însetat, arată şi acum minunile Tale şi fă ca să izvorască apă din această piatră, ca să se adape aceşti însetaţi ca şi spre cei ce nu Te ştiu pe Tine, să se arate lucrurile Tale minunate şi să se preamărească numele Tău cel sfânt!". Astfel rugându-se el, îndată a izvorât din piatra aceea izvor de apă vie, încât au băut toţi şi s-au răcorit.

Ajunşi în Gangra, Sfântul Calinic a fost băgat într-un cuptor încins cu foc mare. Şi-a făcut semnul crucii şi, rugându-se, a intrat în cuptor şi s-a culcat, dându-şi sufletul său lui Dumnezeu.

După ce focul s-a stins, creştinii din oraş au luat trupul mucenicului, care nu era vătămat în niciun fel de foc, şi l-au îngropat. (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Ruxandra Bratu)