Emily Jane Brontë, scriitoare britanică, este cunoscută pentru unicul său roman, "Wuthering Heights" ("La răscruce de vânturi). La momentul primei publicări, în 1847, romanul nu a avut succes, dar a ajuns să fie apreciat la justa sa valoare de critică, de către scriitori şi cititori abia în secolul al XX-lea, când s-au realizat mai multe ecranizări, ultima în 2011. În 2022, s-a lansat filmul "Emily", inspirat din viaţa scriitoarei, cu premiera la Festivalul internaţional de film din Canada.

Emily Brontë s-a născut la 30 iulie 1818, în Thornton, din Yorkshire, fiică a reverendului Patrick Brontë şi a Mariei Branwell Brontë. A fost al cincilea dintre cei şase copii ai familiei Brontë, după Maria, Elizabeth, Charlotte şi Branwell şi singura fiică care a primit un al doilea nume. Ambii părinţi au avut înclinaţii literare, potrivit www.poetryfoundation.org.

Firea despotică a tatălui a marcat copilăria tristă a celor şase copii. Doamna Brontë s-a stins din viaţă când Emily avea doar trei ani. Mama lor a murit de cancer, iar sora mamei lor, mătuşa Elisabeth, a fost cea care i-a preluat şi i-a crescut pe copii, alături de tatăl lor. Patru ani mai târziu, avea să le piardă şi pe două dintre cele patru surori ale sale, Maria şi Elisabeth, bolnave de tuberculoză.

Emily, Charlotte şi Anne, alături de fratele lor, au făcut o pasiune din a citi vechile cărţi din biblioteca familiei, pentru ca, mai apoi, să înceapă să scrie, pentru a-şi putea da frâu liber fanteziilor înăbuşite timp îndelungat de monotonia casei din Haworth, în care familia se mutase pentru a-şi urma tatăl, care obţinuse postul de vicar. Copiii au început să-şi creeze o lume a visurilor, cu împărăţii, intrigi, personaje luminoase şi nobile, scenarii care s-au regăsit, peste ani, în cărţi cu subiecte legate de viaţa lor.

În 1835, Emily a fost trimisă la internatul din Roe Head, condus de Margaret Wooler şi, doi ani mai târziu, a devenit institutoare la Şcoala domnişoarei Patchett din Law Hill, nu departe de Halifax. A revenit acasă, la Thornton, în 1840, pentru a dezbate împreună cu Charlotte şi Anne proiectul înfiinţării unei şcoli particulare, primind sprijin material necesar din partea mătuşii lor.

La îndemnul lui Charlotte, Emily a plecat, în 1842, la Bruxelles, pentru a învăţa franceza şi germana la pensiunea condusă de excelentul profesor Paul Heger. În faţa surorilor se deschid perspective pentru viitor, însă după moartea mătuşii lor, tinerele sunt nevoite să revină acasă, pentru a-l îngriji pe tatăl lor. După ce proiectul şcolii proprii devenise un vis nerealizabil, surorile, reunite din nou, revin la viaţa mizeră, zbătându-se în sărăcie.

Un an mai târziu, cele trei surori se dedică exclusiv scrisului, hotărâte să publice sub pseudonim, după cum se menţionează în "Dicţionar al Literaturii Engleze", Editura Ştiinţifică, 1970.

Se spune despre Emily că, pe lângă cei mai apropiaţi membri ai familiei, fraţii săi, cel mai mult iubea animalele şi ţinutul sălbatic şi mlăştinos din Yorkshire, pasiune care avea să se remarce, peste ani, în unicul său roman "Wuthering Heights".

Anne, Emily şi Charlotte au scris poezii pe ascuns, fără să ştie una de cealaltă. Charlotte a descoperit din întâmplare versurile lui Emily, moment în care şi Anne a recunoscut că are preocupări asemănătoare. Astfel, în anul 1846, la iniţiativa lui Charlotte, poeziile au fost publicate într-un volum intitulat "Poeziile lui Currer, Ellis şi Acton Bell", din care din păcate s-au vândut doar două exemplare. La vremea respectivă, niciun editor nu s-ar fi încumetat să publice versuri scrise de femei. Criticii contemporani opinau, peste ani, că dintre cele trei surori, doar Emily avea cu adevărat talent la poezie.

După ce primul lor volum de poezii nu a fost întâmpinat cu interes, cele trei surori se decid să scrie proză, editorului George Smith din Londra fiindu-i prezentate trei romane, adevărate fresce ale societăţii în care trăiau. Cele trei surori şi-au publicat lucrările sub pseudonim într-o perioadă în care lumea literaturii era rezervată exclusiv bărbaţilor: "Jane Eyre" de Currer Bell (Charlotte), "Wuthering Heights" ("La răscruce de vânturi) de Ellis Bell (Emily) şi "Agnes Grey" de Acton Bell (Anne).

Emily Brontë a scris un singur roman, "La răscruce de vânturi", un volum uluitor, a cărui esenţă este încordarea şi lupta, o luptă fără preget, care se desfăşoară pe parcursul a 20 de ani şi marchează patru generaţii, potrivit "Istoriei literaturii engleze", de A. Axint, Editura Ştiinţifică, 1961.

La prima vedere, cartea Emilyei Brontë aminteşte de romanele gotice "de orori şi mistere". Acţiunea se desfăşoară într-o regiune mohorâtă, unde, la "răscruce de vânturi", se află casa nesociabilului şi ursuzului Heathcliff. Rod al transformării şi transcenderii imaginative a unei realităţi sărace în evenimente, romanul are caracterul unui mit care întruchipează instinctele cele mai primitive alături de sentimentele cele mai elevate, ale unor eroi legaţi organic de peisajul în care trăiesc. Conflictul dintre eroii romanului, Catherine şi Heathcliff, pasiunea ce-i leagă şi deznodământul romanului sunt de un dramatism autentic. Romanul reprezintă o negare a sentimentalismului şi o afirmare a realităţilor caracterului uman. Prejudecăţile morale ale epocii sunt înlocuite prin sinceritate.

Având o viaţă retrasă, au rămas consemnate puţine detalii personale despre Emily Brontë. Sursa creaţiei sale a constituit-o intensitatea lăuntrică a unei vieţi scurte şi sărace în evenimente. S-a stins din viaţă la 19 decembrie 1848, la Haworth, bolnavă de tuberculoză. Prima ediţie Oxford a romanului "La răscruce de vânturi" a apărut în 1901. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Roxana Losneanu, editor online: Adrian Dădârlat)

Sursa foto: britannica.com