Cetatea Câlnic se află în comuna omonimă, situată în partea sud-estică a judeţului Alba, în zona dealurilor subcarpatice, la o distanţă de 28 km de municipiul Alba Iulia şi la 15 km de Sebeş, conform primaria-calnic.ro.

Cetatea datează din secolul al XIII-lea, fiind parte a fortificaţiilor săşeşti din Transilvania, arată sursa citată. Este considerată cea mai reprezentativă dintre fortificaţiile Transilvaniei din secolele XIII-XIV.

A fost concepută şi construită ca reşedinţă nobiliară şi loc de apărare de contele Chyl de Kelling. Donjonul a fost înconjurat de ziduri masive, ce formau o incintă ovală, cu un turn spre sud şi un turn al porţii pe latura nordică. Apărarea construcţiei era întregită de un şanţ de apă.

În 1439, ultimii descendenţi ai familiei nobiliare au vândut cetatea comunităţii ţăranilor saşi din Câlnic. Aceştia, în prima jumătate a secolului al XVI-lea, au început înălţarea unei noi centuri de ziduri, au fortificat turnul cetăţii cu o barbacană, iar în curtea interioară au ridicat capela, precizează biserici.org.

După anul 1700, cetatea şi-a pierdut rolul militar, devenind un spaţiu comunitar şi bisericesc, unde localnicii îşi depozitau hrana şi marcau diverse sărbători.

Cetatea a fost restaurată în anii 1961-1964. În anul 1999, datorită conservării sale în bune condiţii, în mijlocul unei localităţi ce poartă până azi amprenta civilizaţiei coloniştilor germani stabiliţi in Transilvania, edificiul a fost înscris în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Donjonul cetăţii, cunoscut sub denumirea "Donjonul Siegfried", are o formă dreptunghiulară, de dimensiuni 9 x 13 m. Zidurile au grosimea de aproape un metru, iar înălţimea construcţiei atinge 27 m, cu tot cu acoperiş. Donjonul este amplasat în jumătatea sudică a incintei. La parter se află o încăpere boltită, unde se depozitau proviziile familiei nobiliare. Aerisirea pivniţei era asigurată printr-o deschidere îngustă în peretele sudic, arată monumenteromania.ro, care citează lucrarea "Cetatea Câlnic" de Marius Porumb şi Ciprian Firea (Ed. Academiei Române, 2007).

Primul etaj era cameră de locuit, fiind dotată cu un şemineu pe peretele vestic. În colţul nord-estic al sălii de la primul etaj se observă uşa scării care duce la nivelul superior, probabil destinat dormitoarelor.

Cetatea Câlnic are o incintă interioară de 7 m înălţime, în formă de oval alungit pe direcţia NE-SV, cu diametrul maxim de aproape 50 m. În partea nordică sunt trei contraforturi masive din beton armat, instalate la lucrările de restaurare.

Turnul de apărare din sud-estul cetăţii are 15 m înălţime, plan rectangular şi formă prismatică. La cele două etaje superioare, turnul păstrează metereze înalte şi înguste. Acoperişul este piramidal. După pierderea rolului militar al construcţiei, aici oamenii şi-au păstrat slănina, de unde şi actuala denumire de "turnul slăninii".

Turnul porţii, care a avut şi rol de clopotniţă, atinge înălţimea de 24 m şi este acoperit cu o boltă semicilindrică. Scara de piatră ce asigură accesul în interiorul turnului este sprijinită pe un arc amplu de zidărie ce conduce la etajul întâi. De aici se urcă până la galeria de apărare de la ultimul etaj.

Barbacana sau coridorul porţii este o construcţie de plan rectangular alungit, cu rolul de a proteja intrarea. Barbacana avea două niveluri, separate printr-un planşeu din lemn din care au rămas doar grinzile de susţinere, arată monumenteromania.ro. În partea dreaptă a turnului porţii se pot observa cămările cetăţii, funcţionale şi azi.

Incinta exterioară sau zwinger-ul are diametrul de 70 m şi o înălţime de 3 m. A fost construită în a doua jumătate a secolului al XV-lea, pe vechiul şanţ al cetăţii, care a fost umplut cu pământ. În partea sud-vestică, se află un bastion semicircular.

În interiorul capelei se conservă fragmente de frescă de la începutul secolului al XVI-lea, iar pe latura de vest se păstrează tribuna de lemn, decorată cu panouri pictate în stil renascentist de factură populară din 1733, potrivit biserici.org.

Spaţiile cetăţii Călnic sunt folosite, în prezent, pentru expoziţii documentare şi de artă. În capelă se desfăşoară simpozioane, colocvii şi conferinţe. Cetatea este îngrijită de Asociaţia Ars Transilvaniae România.

În imediata apropiere a cetăţii se află fosta casă parohială evanghelică, edificiu ridicat în secolul al XVI-lea şi extins în 1779. Biserica evanghelică, construită în secolul al XV-lea de comunitatea săsească, a fost considerabil transformată în secolul al XIX-lea, având în prezent un aspect neogotic, arată primaria-calnic.ro.

În satul Deal, de asemenea parte a comunei Câlnic, se află biserica ortodoxă "Sf. Nicolae", ridicată în secolul al XVIII-lea.

Comuna Câlnic este aşezată pe culoarul depresionar Sebeş - Apold, are un relief specific de dealuri desfăşurat pe o altitudine cuprinsă între 300 şi 600 m. Se învecinează la nord cu comuna Cut, la nord-vest, cu oraşul Sebeş, la sud-vest, cu comuna Săsciori, la sud-est, cu comuna Gârbova, iar la nord-est, cu comuna Şpring. A fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1269. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, redactor Arhiva-foto: Mihaela Tufega, editor: Doina Lecea, editor online: Alexandru Cojocaru)

Foto: (c) ALEX TUDOR / AGERPRES FOTO