Ortodoxe
Sf. Mare Mc. şi Tămăduitor Pantelimon; Sf. Cuv. Antuza

Greco-catolice
Sf. m. Pantelimon, doctor fără plată

Romano-catolice
Ss. Pantelimon, medic m.; Natalia şi îns., m.


Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon este sărbătorit de Biserică în ziua de 27 iulie.

Slăvit între mucenici şi răbdător de chinuri al lui Hristos, Sfântul Pantelimon s-a născut în cetatea Nicomidiei, din regiunea Bitinia, având tată de neam bun, cinstit şi bogat, cu numele Evstroghie. Tatăl său era cu credinţa păgân, iar mama sa, Euvula, era creştină.

"Născând ea acest prunc, despre care ne este cuvântul, l-a numit pe el Pantoleon, care se tâlcuieşte 'cu totul leu', ca cel ce avea să fie cu bărbăţia asemenea cu leul, însă mai pe urmă a fost numit Pantelimon, adică 'întru tot milostiv', pentru că tuturor s-a arătat că este milostiv. El tămăduia pe cei bolnavi fără de plată, iar pe cei săraci îi miluia, împărţind averile părinteşti celor ce aveau trebuinţă". (Vieţile Sfinţilor)

Sfântul Pantelimon a primit o bună educaţie şi s-a pregătit pentru a deveni medic.

A fost botezat de preotul Ermolae, iar numele pe care l-a primit la botez, Pantelimon, a fost ilustrat în cel mai deplin mod de viaţa sa, dăruindu-se celor în suferinţă, tămăduind deopotrivă trupurile şi sufletele, cu iscusinţa medicului, dar şi cu puterea credinţei.

"El era doctor nu numai de răni, ci şi de sărăciile omeneşti, căci toţi primeau de la dânsul milostenie îndestulată şi, cu îndurările lui, săracii se îmbogăţeau. Lui îi ajuta darul lui Dumnezeu ca doctorie, căci i se dăduse de sus darul tămăduirilor. Şi nu tămăduia toate bolile, atât cu doctoriile cele cumpărate, pe cât cu chemarea numelui lui Iisus Hristos.

Atunci el s-a arătat că nu mai este Pantoleon, ci Pantelimon, adică "întru tot milostiv", prin numire şi cu lucrul, arătând la toţi mila, nelăsând pe nimeni să plece de la dânsul nemângâiat". (Vieţile Sfinţilor)

Pentru tămăduirile pe care le aducea bolnavilor fără să primească plată şi chemând numele Mântuitorului Hristos, a fost denunţat de medicii din cetate, fiind adus la judecată, în vremea persecuţiei împotriva creştinilor, declanşate de împăratul Diocleţian (284-305). A fost supus unor chinuri cumplite şi, în cele din urmă, omorât prin tăierea capului.

Sfântul Pantelimon, dintre multele chinuri pe care le-a pătimit, a fost aruncat şi la fiare sălbatice pentru a fi sfâşiat, dar ele şi-au închis gurile şi s-au făcut blânde, alergând la sfânt, iar el le mângâia pe cap. Şi fiecare fiară se sârguia să fie sub mâna sfântului, una pe alta împingându-se.

Cei care vedeau minunea se mirau şi strigau cu glas mare: "Mare este Dumnezeul creştinilor! Slobod să fie nevinovatul şi dreptul tânăr".

"Atunci împăratul, umplându-se de mânie, a pornit ostaşii cu săbiile scoase împotriva celor ce slăveau pe Mântuitorul Hristos şi, ucigând pe mulţi din popor, din cei ce au crezut în Dumnezeu, a poruncit să ucidă şi toate fiarele. Mucenicul, văzând acest lucru, a strigat zicând: 'Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, că nu numai oamenii, dar şi fiarele mor pentru Tine!' Împăratul a plecat de la privelişte, scârbindu-se şi mâniindu-se, iar pe mucenic l-a aruncat iar în temniţă". (Vieţile Sfinţilor)

Sfântului Pantelimon i-a fost tăiat capul după ce a fost legat de un măslin, iar prin tăiere din rană a curs lapte în loc de sânge şi măslinul s-a umplut de rod de la poale până la vârf.

Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon este unul din cei mai populari sfinţi din calendarul creştin, chemat adeseori de cei aflaţi în suferinţă, fiind grabnic vindecător. (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES /(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Ruxandra Bratu)