Benfica Lisabona este unul dintre cluburile titrate ale fotbalului european. Una dintre cele mai fructuoase perioade din evoluţia sa a coincis cu perioada 1959-1968. Artizanul acestei echipe formidabile a fost genialul antrenor şi om de fotbal Bela Guttmann. Neobositul antrenor ungar urmărea, în aplicarea filosofiei sale în fotbal, crezul care i-a creionat întreaga carieră: ''Oferă publicului valoarea banilor săi plătiţi''.

Clubul a fost fondat în 1904, sub numele de Sport Lisboa, iar în acelaşi an, a fuzionat cu Grupo Sport Benfica şi şi-a schimbat numele în Sport Lisboa e Benfica. La puţin timp după înfiinţarea Ligii Portugheze de fotbal, în 1934, Benfica avea să devină echipa care domina fotbalul portughez, reuşind trei titluri consecutive din 1936 până în 1938. La sfârşitul anilor 1950, sala trofeelor din club găzduia 9 titluri Liga Primeira şi 10 trofee Taca de Portugal, potrivit www.footballhistory.org.

În anii 1960, Benfica a început să-şi clădească renumele pe plan competiţional internaţional. Fotbalul european era dominat, în acea vreme, de echipa spaniolă Real Madrid, care câştigase cinci ani la rând competiţia cea mai importantă din întrecerea fotbalistică continentală. În 1961, Benfica Lisabona a câştigat trofeul, în finala de la Berna, învingând Barcelona cu scorul 3-2, indică portalul www.thesportslegends.com. Lusitanii au repetat succesul anul următor şi au mai jucat alte trei finale în acel deceniu. Pe plan intern, Benfica nu a avut competitori la câştigarea titlului de campioană, reuşind opt Primeira Ligas şi trei trofee Taca de Portugals până la sfârşitul deceniului, conform www.footballhistory.org.

Treptat, fotbalul portughez a crescut în valoare, FC Porto şi Sporting Lisabona conturând, deopotrivă, destinele Primeira Liga. În perioada 1970-1996, Benfica a reuşit 13 titluri de Primeira Liga şi zece trofee Taça de Portugal. A jucat două finale de cupe europene, în 1988 şi în 1990, însă echipele adverse PSV Eindhoven (Ţările de Jos) şi AC Milan (Italia) s-au dovedit mult mai puternice şi şi-au adjudecat trofeul pus în joc.

Genialul om de fotbal Bela Guttmann a fost cel care a conturat echipa magnifică a Benficăi Lisabona şi a scris una dintre cele mai frumoase poveşti din istoria clubului. S-a născut la 27 ianuarie 1899, în Austro-Ungaria. Guttmann a fost considerat de mulţi drept un Brian Clough sau un Jose Mourinho al acelor vremuri. A fost o personalitate controversată care nu a stat mai mult de trei sezoane la un club, considerând că cel de-al treilea sezon este fatal. După război, s-a mutat în România şi a antrenat clubul Ciocanul Bucureşti, însă nu pentru mult timp pentru că cei din conducerea clubului se amestecau în organizarea echipei, ceea ce l-a nemulţumit şi l-a determinat să plece la Ujpest FC Budapesta, în Ungaria, unde a câştigat cel de-al doilea titlu cu acest club. Conflictul cu legendarul Ferenc Puskas, în 1948, căpitanul de la Kispest FC, unde Guttmann a urmat în funcţia de manager tatălui lui Puskas, l-a îndreptat către campionatul Italiei, menţionează www.thefootballhistoryboys.com. A preluat banca tehnică a celor de la AC Milan, unde i-a antrenat printre alţii pe celebrii Gunnar Nordahl şi Nils Liedholm, însă a stat pe bancă doar 19 meciuri, fiind îndepărtat de la echipă. Acesta avea să fie momentul de debut al lansării sale internaţionale în cariera de antrenor. Plecat în turneu în America de Sud cu echipa sa Honved, a rămas în Brazilia şi a preluat pe Sao Paulo cu care a câştigat campionatul statal, însă ceea ce a reuşit cu adevărat important a fost impunerea sistemului de joc 4-2-4, care avea să fie preluat şi de echipa naţională a Braziliei şi cu care a câştigat trofeul mondial din 1958. Fidel filosofiei sale de a conduce o perioadă limitată o echipă, Guttmann a plecat în Europa, unde a preluat echipa FC Porto.

Campionatul Portugaliei avea să constituie cadrul necesar pentru marea performanţă a carierei sale. A câştigat titlul de campion cu această echipă, cu cinci puncte avans în faţa marii rivale Benfica, unde avea să se mute exact în vara acelui an al câştigării titlului şi unde a renunţat la un lot de 20 de jucători. A promovat jucătorii de la echipa de tineret şi a adus un tânăr de 19 ani de la un club din Mozambic, mutări pe care mulţi oameni de fotbal aveau să le aprecieze drept o strategie sinucigaşă. Eusebio, un puşti de 19 ani avea să confirme şi să devină unul dintre cei mai mari jucători din istoria fotbalului portughez şi a naţionalei Portugaliei. Acesta a fost jucătorul simbol care a semnat, într-un mod hotărâtor, mare parte din contribuţia pentru succesul Benficăi. În 1962, Eusebio a fost nominalizat la Balonul de Aur, iar în anul 1965 l-a şi câştigat, devenind astfel primul jucător portughez care obţine prestigiosul trofeu cu o echipă portugheză, potrivit www.footballhistory.org şi www.thesportslegends.com. A câştigat două titluri de campion al Portugaliei şi apoi în ediţiile 1961 şi 1962 a celei mai importante competiţii europene a adus trofeul european mult râvnit în Portugalia, învingând Barcelona (3-2) şi apoi Real Madrid (5-3). Benfica devenea astfel singura echipă, alta decât cea din Madrid, care câştiga importanta competiţie. Bela Guttmann a cerut conducătorilor clubului o mărire de salariu, însă i-a fost respinsă cerinţa, ceea ce a provocat plecarea sa din clubul căruia i-a adus trofeele cele mai importante. Din 1962, Benfica a jucat şapte finale europene (1963, 1965, 1968, 1983, 1988, 1990, 2013) şi le-a pierdut pe toate. În finala din 1990 împotriva lui AC Milan, fostul jucător emblematic Eusebio a mers personal la mormântul lui Bela Guttmann din capitala Austriei să ducă flori şi să se roage pentru ca Benfica să câştige, însă fără succes. Guttmann a fost omul providenţial pentru Benfica şi fotbalul portughez, canalul CNN descriindu-l drept ''un geniu carismatic şi uneori excentric''. Inovaţiile sale tactice au schimbat semnificativ fotbalul portughez şi mondial, indică portalul www.thefootballhistoryboys.com.

Antrenorul Bela Guttmann a implementat la Benfica sistemul 4-4-2, reuşind să facă din ''echipa vulturilor'' una dintre cele mai redutabile din Europa, succesul devenind cunoscut drept ''O Glorioso Benfica'', fiind atribuit şi formei extraordinare a jucătorului genial Eusebio. Un alt jucător extraordinar al echipei a fost mijlocaşul Mario Coluna, tot din Mozambic, care a devenit un adevărat strateg la mijlocul terenului cu un picior stâng exploziv, arată www.fourfourtwo.com.

Bela Guttmann, decedat în 1981 şi înmormântat la Viena, va rămâne mereu în vitrina străluciţilor antrenori ai fotbalului mondial, dirijori care au reuşit să orchestreze marea performanţă asemenea unui imperiu care stătea mărturie pentru munca lor. Astfel de nume mari au fost Johan Cruyff şi Rinus Michels cu Ajax Amsterdam, Valeri Lobanovski cu Dinamo Kiev sau Sir Alex Ferguson cu Manchester United, conform https://thesefootballtimes.co/. Bela Guttmann nu a fost interesat să îşi sedimenteze neapărat numele de istoria unui club, însă munca sa în fotbalul mondial a avut un efect mult mai extins decât a fost profund ca impact imediat asupra succeselor echipelor sale. Succesul echipei lusitane Benfica în această frumoasă perioadă a istoriei sale competiţionale (1959-1968) va rămâne mereu strâns legată de genialul antrenor Bela Guttmann şi de jucătorii magnifici Eusebio, Coluna, Augusto, Aguas, Torres, Costa Pereira. Împreună au format echipa care a reuşit cele mai frumoase performanţe pentru Benfica Lisabona şi, deopotrivă, marcante pentru istoria fotbalului portughez. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Cristian Anghelache, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.serbenfiquista.com