Ortodoxe
Sf. Mare Mc. Marina; Sf. Ier. Eufrasie, episcopul Ionopolei

Greco-catolice
Sf. m. Marina (? 269)

Romano-catolice
Ss. Alexie, cerşetor; Marcelina, fc.


Sfânta Mare Muceniţă Marina este pomenită în calendarul creştin ortodox la 17 iulie.

Sfânta Marina era din Antiohia Pisidiei, fiică a unui oarecare Edesie, slujitor al unui templu păgân. Mama sa a murit la scurt timp după ce a născut-o, iar Sfânta Marina a fost dată în grija unei doici care locuia în afara cetăţii. A aflat de credinţa creştină de la cei apropiaţi şi a început să se roage mult, dorind să sufere pentru Hristos.

Edesie, tatăl său, aflând că Marina crede în Hristos, o urât-o şi o socotea pe ea, nu ca pe o fiică, ci ca pe o străină. În jurul vârstei de 15 ani, a plecat odată la oile tatălui său, care păşteau pe câmp.

În acel timp, s-a întâmplat ca un demnitar al imperiului, din părţile Răsăritului, un persecutor cumplit al creştinilor, să meargă spre Antiohia Pisidiei. Întâlnind-o pe tânăra Marina, acesta s-a mirat de neobişnuita ei frumuseţe şi a întrebat-o a cui fiică este şi cum se numeşte. Sfânta Marina a răspuns cu blândeţe, dar nu a tăinuit că este roaba lui Hristos, crezând întru Unul Dumnezeu, Care a zidit cerul şi pământul.

"Eparhul, auzind că fecioara este creştină, îndată, ca unul ce avea stăpânire de la împăraţi asupra creştinilor ca să-i muncească, a poruncit ostaşilor să o ia pe dânsa şi să o aducă în cetate după dânsul. Însă cu cinste, pentru că auzise cuvintele ei cele fecioreşti cu bună înţelegere. De aceea, mai mult a iubit-o pe ea, nădăjduind ca, prin îngrozirea muncilor, să o întoarcă de la Hristos şi să o aducă spre a sa voie". (Vieţile Sfinţilor)

Sfânta Marina a fost cerută în căsătorie de acel demnitar, dar numai dacă se va închina zeilor, altfel va fi supusă unor chinuri fără de măsură.

"Să nu socoteşti că mă vei înfricoşa cu îngrozirile tale", spunea Sfânta Marina, în auzul tuturor celor care priveau la scena de judecată desfăşurată în oraş, la care asistau mii de oameni.

"Iată, eu sunt gata spre toate muncile şi morţile tale, căci Acela spre care eu nădăjduiesc mă va întări. Cele ce-mi zici pentru însoţire, despre cinste, despre slavă şi despre bogăţii, toate acelea îmi sunt mai urâte decât noroiul. Pentru ce să mă lepăd de Mirele meu Hristos, Împăratul Cel fără de moarte, şi să mă însoţesc cu un om tiran şi necredincios, mort cu sufletul? Niciodată nu voi face aceasta". (Vieţile Sfinţilor)

A fost supusă la chinuri cumplite, pe care Sfânta Marina, deşi foarte tânără, le-a răbdat, fiind în cele din urmă ucisă prin tăierea capului. (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu)