La 25 iulie 1943 a avut loc arestarea lui Benito Mussolini (1883-1945), cel care în 1922 instaurase dictatura fascistă în Italia, lider al statului fascist (1922-1943), supranumit ''Il Duce'', şi unul dintre fondatorii Axei Berlin-Roma-Tokyo.

Debarcarea aliată anglo-americană în Sicilia, la 10 iulie 1943, precipitase evoluţia evenimentelor politice în Italia. Întâlnirile lui Mussolini cu Hitler din aprilie 1943 şi iulie 1943 arătaseră că liderul fasciştilor italieni era decis să rămână alături mai departe fuhrerului.

Benito Mussolini şi Adolf Hitler, 25 octombrie 1936.

Sursa foto: www.peacehistory-usfp.org

Regimul lui Mussolini a fost înlăturat la 24-25 iulie 1943. La 24 iulie 1943 a fost convocat Marele Consiliu Fascist, organism cu rol consultativ, iar a doua zi, la 25 iulie, Mussolini a fost anunţat de regele Victor Emmanuel III că a fost înlocuit din funcţia de şef al guvernului, în locul său fiind numit mareşalul Pietro Badoglio.

Mussolini a fost arestat şi transportat, apoi, într-un hotel din masivul Gran Sasso, în Munţii Apenini. El avea să fie eliberat la 2 septembrie 1943 de către un grup de paraşutişti germani şi, la 25 septembrie 1943, a înfiinţat în nordul Italiei Republica Socială Italiană - ''Republica de la Salo'', stat fascist. Mareşalul Pietro Badoglio a negociat cu aliaţii condiţiile unui armistiţiu între Italia şi Naţiunile Unite, armistiţiu care a fost semnat la 3 septembrie 1943 şi dat publicităţii la 8 septembrie 1943.

''Răsturnarea lui Mussolini creează climatul revoluţionar favorabil care va permite rezistenţei să se manifeste mai uşor, deşi guvernul Badoglio menţinea pe antifascişti în închisori'', se arată în lucrarea ''Istoria secretă'' a lui Jacques de Launay (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970). Astfel, mişcarea de rezistenţă antifascistă, a partizanilor italieni, a continuat să se extindă.

După 8 septembrie 1943, Italia era tăiată în două: în sud erau guvernul Badoglio şi armatele aliate care, în urma unei înaintări lente, au ajuns, la începutul lunii octombrie, la Neapole; la nordul unei linii care mergea de la Anzio la Pescara prin Monteccassino, stăpâneau hitleriştii şi un guvern fascist condus de Mussolini. (''Istorie universală. Epoca contemporană'', Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1979). Divizarea Italiei în două zone a dus la crearea a două centre conducătoare ale luptei antifasciste: unul la Roma - Comitetul de Eliberare Naţională (C.L.N.) şi altul la Milano - Comitetul de Eliberare Naţională al Italiei de Sus (C.L.N.A.I.).

În toamna anului 1943 toată partea de sud a Italiei era eliberată. Aflată sub autoritatea militară aliată, era administrată de rege şi de guvernul mareşalului Badoglio. La 13 octombrie 1943 guvernul Badoglio a declarat război Germaniei hitleriste. ''Rezistenţa îşi va găsi un nou avânt în ofensiva aliată din primăvara şi din vara anului 1944'', arată istoricul şi scriitorul Max Gallo în cartea sa ''Italia lui Mussolini'' (Editura Politică, Bucureşti, 1969). Peste 100.000 de oameni au pus stăpânire la începutul verii anului 1944 pe Alpi şi pe Apenini, menţionează Max Gallo în lucrarea amintită.

La începutul lunii aprilie 1945, anglo-americanii au reînceput acţiunile în nordul Italiei. La 25 aprilie 1945 partizanii au declanşat insurecţia antifascistă, iar între 26-28 aprilie au fost eliberate oraşele Milano, Genova şi Torino (''Istoria lumii în date'', Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1972).

La 26 aprilie 1945 Benito Mussolini acceptă în cele din urmă să plece spre Elveţia. În convoiul de maşini se aflau mai mulţi ierarhi, precum şi Clara Petacci, partenera lui Mussolini. A doua zi, la 27 aprilie, ajunge la Menaggio o coloană germană de camioane cu mitraliere, căreia i se alătură maşinile fasciştilor italieni. Convoiul pleacă de-a lungul lacului Como, părăsind Menaggio şi îndreptându-se spre satul Dongo. Pe malurile lacului Como barajele partizanilor se înmulţesc de-a lungul şoselei. În după-amiaza zilei de 27 aprilie, la Dongo, partizanii controlează camioanele germane şi unul dintre ei îl recunoaşte pe Benito Mussolini, în uniformă germană. În acea zi Benito Mussolini a fost arestat, împreună cu Clara Petacci. Deşi una dintre clauzele armistiţiului din 8 septembrie 1943 prevedea ca Mussolini să fie predat Aliaţilor, şefii partizanilor au decis că acesta trebuie judecat de italieni. (''Italia lui Mussolini'', Max Gallo, Editura Politică, Bucureşti, 1969).

Benito Mussolini, Clara Petacci şi cei 15 ierarhi fascişti arestaţi odată cu ei au fost executaţi la 28 aprilie 1945. Cel care i-a executat, cu câteva rafale, pe Mussolini şi pe Clara Petacci a fost colonelul Valerio, care făcea parte din comandamentul Corpului de voluntari ai libertăţii (C.V.L.). A doua zi, la 29 aprilie, cele 17 cadavre au fost aduse cu un camion la Milano, descărcate şi aruncate pe jos în Piaţa Loreto, lângă un garaj, unde naziştii împuşcaseră, la 14 august 1944, 15 ostatici. (''Italia lui Mussolini'', Max Gallo, Editura Politică, Bucureşti, 1969). Trupele germane din Italia au capitulat la 2 mai 1945. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: Lecția de istorie/facebook.com