Ortodoxe
Sf. Mare Mc. Eufimia; Sf. Olga, cea întocmai cu Apostolii şi luminătoarea Rusiei

Greco-catolice
Sf. m. Eufemia

Romano-catolice
SS. Benedict, abate, patron al Europei; Olga, regină


Sfânta Mare Muceniţă Eufimia este pomenită în calendarul creştin ortodox în ziua de 11 iulie.

Sfânta Eufimia era din Calcedon - oraş maritim în Bitinia (Asia Mică), în partea asiatică a strâmtorii Bosfor.

A trăit în timpul prigoanelor împotriva creştinilor dezlănţuite de împăratul Diocleţian (284-305).

Când prefectul oraşului a ordonat ca tot poporul să se adune la templul zeului Ares, pentru a-i aduce ofrande, mulţi dintre creştini nu s-au supus ordinului şi s-au ascuns din calea păgânilor. Au fost însă descoperiţi şi au fost aduşi la judecata autorităţilor.

Printre aceştia se afla şi fecioara Eufimia, care, mărturisindu-l pe Hristos, a fost dată pe mâinile chinuitorilor. A fost arsă, bătută cu toiege şi dată spre hrană fiarelor. Sfânta a murit în mijlocul sălbăticiunilor, deşi nu fusese grav rănită, fiind doar atinsă de o ursoaică la un picior.

* Sfânta Olga, împărăteasă, cea întocmai cu Apostolii şi luminătoarea Rusiei, a pus bazele încreştinării poporului rus. Împreună cu nepotul său, Cuviosul Vladimir, luminătorul Rusiei, sărbătorit la 15 iulie, Sfânta Olga a făcut trecerea de la Rusia păgână la cea creştină.

Împărăteasa Olga a fost soţia prinţului Igor al Kievului, care a fost asasinat. Olga a devenit regentă, întrucât fiul său, Sviatoslav, moştenitorul tronului, era minor.

Sfânta Olga a primit Sfânta Taină a Botezului cu prilejul unei vizite oficiale la Constantinopol, într-o ceremonie săvârşită de patriarh, având drept naş de botez pe Constantin al VII-lea Porfirogenetul şi primind numele Elena.

Întoarsă în ţară, Elena cea nouă, marea doamnă Olga, a început propovăduirea dreptei credinţe în rândul supuşilor săi, dar eforturile sale au rămas în acel moment fără rezultat. Nici pe fiul său, Sviatoslav, nu a putut să-l aducă la înţelegerea cea adevărată şi la cunoştinţa lui Dumnezeu, pentru că nu lua aminte la cuvintele ei.

Pentru această neascultare, Sviatoslav a avut moartea prorocită de mama sa. După câţiva ani de la moartea împărătesei Olga, acesta a fost ucis în război de pecenegi. I-a fost tăiat capul şi făcut pocal. Pe ţeasta capului, ferecată în aur, erau scrise cuvintele: "Cel ce caută cele străine, pierde pe ale sale". (Vieţile Sfinţilor)

Înaintea sfârşitului său, Sfânta Olga a chemat într-ajutor pe toţi sfinţii şi mai ales făcea rugăciune pentru luminarea pământului Rusiei.

"Ea, de multe ori, în zilele vieţii sale, spunea înainte, prooroceşte, că Dumnezeu va lumina poporul Rusiei şi mulţi dintr-înşii vor fi sfinţi mari. Acest lucru ea îl cerea degrabă de la Dumnezeu, ca să se împlinească mai aproape de sfârşitul său. Fiind încă cu rugăciunea în gură, cinstitul ei suflet s-a dezlegat din legăturile trupeşti şi a intrat în mâinile lui Dumnezeu ca un drept. Astfel s-a mutat ea de la cele pământeşti la cele cereşti şi s-a învrednicit a intra în cămara nemuritorului Împărat, Iisus Hristos Dumnezeu. Ea s-a numărat întâia sfântă din ceata sfinţilor din pământul Rusiei. Fericita Olga, numită Elena din Sfântul Botez, a murit la 11 iulie". (Vieţile Sfinţilor)

Din familia imperială, nepotul său, Vladimir, avea să primească botezul creştin, la 20 de ani după moartea Sfintei Olga: "Şi astfel toate părţile Rusiei le-a luminat cu sfânta credinţă" (Vieţile Sfinţilor). (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Doina Lecea)