Otto von Bismarck a fost unul dintre cei mai importanţi lideri ai Germaniei moderne. A contribuit semnificativ prin eforturile sale la crearea şi dezvoltarea statului german modern în calitate de premier şi cancelar imperial al Prusiei între anii 1862-1890, potrivit https://www.ohio.edu/.

Otto Eduard Leopold von Bismarck s-a născut la 1 aprilie 1815, la vest de Berlin, conform https://www.history.com/ A absolvit Universitatea din Berlin, pentru ca ulterior să deţină posturi diplomatice cu importanţă redusă, iar pe când avea 24 de ani a hotărât să preia administrarea proprietăţii familiei sale de la Kneiphof.

În anul 1847 a fost trimis delegat în configuraţia parlamentului Prusiei. În perioada 1851-1862, Bismarck a activat în serviciul diplomatic, în diferite posturi la Frankfurt, la Sankt Petersburg şi la Paris, această activitate ajutându-l să descopere puncte slabe în politicile marilor puteri ale Europei, indică https://www.history.com/.

William I a devenit rege al Prusiei în anul 1861 şi un an mai târziu Bismarck a fost desemnat şeful cancelariei sale. Bismarck era, în mod concret, cel care conducea statul prusac.

În anul 1864 Bismarck a început o serie de războaie care aveau să restabilească puterea Prusiei în Europa. A atacat Danemarca pentru a obţine teritoriile Schleswig-Holstein, iar doi ani mai târziu l-a provocat pe împăratul Franz-Josef să înceapă războiul austro-prusac (1866).

A provocat războiul franco-prusac (1870-1871), pe care l-a câştigat şi a anexat Alsacia şi Lorena, iar William I a devenit împărat al celor două state unificate (Prusia şi Germania).

Cu Germania unificată, William I şi Bismarck s-au dedicat politicii interne. La 23 septembrie 1862, Bismarck a fost numit premier şi devenea liderul de facto al statului prusac, valorificând politic momentele pentru consolidarea puterii sale. A pus bazele sistemului naţional de sănătate (1883), al asigurărilor în caz de accident (1884) şi al sistemului de pensii (1889). În 1885, a găzduit în calitate de organizator conferinţa dedicată perspectivelor pentru Africa, pentru ca ulterior să fie stabilite coloniile germane în Camerun, Togo şi Africa de est şi sud-vest.

A sprijinit înfiinţarea parlamentului care să contribuie la modul de luare a deciziilor de către monarh fără să se constituie într-o autoritate competiţională, conform https://www.ohio.edu/.

A fost cancelar federal al Confederaţiei nord-germane (1 iulie 1867 - 21 martie 1871) şi cancelar al Imperiului german (21 martie 1871 - 20 martie 1890). De asemenea, a ocupat funcţiile de Ministru al afacerilor externe (23 noiembrie 1862 - 20 martie 1890) şi ministru-preşedinte al Prusiei (9 noiembrie 1873 - 20 martie 1890).

După moartea lui William I în 1888, urmat la tron de Frederick al III-lea şi apoi de William al II-lea, Bismarck şi-a pierdut din putere, iar în 1890, în timpul lui William al II-lea, a fost îndepărtat.

Şi-a petrecut ultimii ani ai vieţii la Friedrichsruh, unde era vizitat de prieteni şi rude, chiar şi de şeful statului german în decembrie 1897. În vara anului 1898 s-a îmbolnăvit, având o inflamaţie la plămâni. Avea greutăţi în a respira corect, mare parte a timpului stând întins în pat. A murit la 30 iulie 1898, în locuinţa sa din nordul Germaniei, potrivit https://www.historytoday.com/. La 2 august 1898, Kaiserul a venit să îşi ia rămas bun de la cel care fusese marele om de stat al Germaniei şi a transmis o declaraţie prin care aducea un omagiu ''omului prin care Dumnezeu a creat instrumentul pentru realizarea ideii nemuritoare de unitate şi măreţie a Germaniei'', mai indică https://www.historytoday.com/. Nu au fost organizate funeralii de stat, a fost înmormântat la Friedrichsruh, iar pe placa sa mortuară a fost inscripţionat exact aşa cum ceruse Otto von Bismarck să fie descris: ''un servitor german loial al Kaiserului Wilhelm I''. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Doina Lecea, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.thefamouspeople.com