Rezervaţia Arheologică Târgşoru Vechi, situată la aproximativ 10 km sud-vest de oraşul Ploieşti, pe partea dreaptă a şoselei care leagă satele Strejnic şi Târgşoru Vechi, însumează o concentrare de monumente subterane şi supraterane răspândite pe o suprafaţă de circa 17 hectare. În perimetrul său au fost identificate şi cercetate vestigii care de-a lungul timpului s-au concretizat în valoroase contribuţii privind înţelegerea habitatului uman, situl arheologic de la Târgşoru Vechi fiind considerat în anul 1991 de către Comisia Naţională a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice "rezervaţie de interes public naţional", potrivit www.histmuseumph.ro, https://cimec.ro, şi www.rri.ro.

Cercetarea arheologică a perimetrului rezervaţiei a început în 1956, când au fost trasate primele secţiuni în perimetrul curţii voievodale. În decursul celor peste 50 de ani de cercetări sistematice neîntrerupte şi-au adus contribuţia o pleiadă de arheologi printre care: Gheorghe Diaconu, sufletul şantierului timp de 45 de ani, Gheorghe Cantacuzino, Victor Teodorescu, Dinu V. Rosetti, Sebastian Morintz, Nicolae Constantinescu, Mircea D. Matei, Anca Păunescu, Venera Rădulescu, Nina Grigore. În ultima perioadă, la cercetările arheologice întreprinse la Târgşoru Vechi au participat Dan Lichiardopol, Alexandru Niculescu, Bogdan Ciupercă, Andrei Măgureanu, Dorin Sârbu, Alin Frânculeasa şi Eugen Paveleţ.

Au fost scoase la lumină urme de locuire ce definesc toate epocile istorice din paleoliticul superior şi până în secol XIX d. Hr. Unicatul descoperirilor îl reprezintă însăşi posibilitatea cercetării lor în paralel şi ca atare realizarea unei foarte importante comparaţii a datelor arheologice între diferitele ansambluri care alcătuiesc situl. Inventarul rezervaţiei arată că cele mai vechi urme de locuire sunt uneltele de silex care au aparţinut comunităţilor paleoliticului dezvoltat, în timp ce neoliticul este atestat printr-o suprapunere a culturilor Criş, Boian şi Gumelniţa, cu ceramică decorată, iar epoca bronzului, prin culturile Glina, Monteoru şi Tei. Primele ruine ale unei mari civilizaţii sunt castrul roman şi termele, construite în secolul II d. Hr. în timpul războaielor daco-romane (101-102 şi 105-106), cu scopul de a controla căile de acces dinspre şi spre interiorul arcului carpatic. Castrul era integrat unei linii fortificate care se întindea către nord, în zona subcarpatică a Munteniei. Din secolele următoare datează necropole şi complexe funerare cu inventare ce conţin ceramică, accesorii vestimentare, bijuterii şi arme care aparţineau triburilor sarmatice, de origine iraniană, care au trecut prin câmpia munteană, potrivit surselor amintite.

Târgşoru Vechi, comună din judeţul Prahova, aflată la 70 de kilometri nord-vest de Bucureşti, a fost reşedinţă a domnitorilor munteni şi vechi centru urban şi s-a impus atenţiei istoricilor (Gh. Tocilescu) şi arhitecţilor (Al. Zagoritz) prin importanţa monumentelor sale încă de la sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea. A fost atestat de pe vremea principelui Mircea cel Bătrân (1386-1418), considerat fondatorul aşezării şi cel mai important nume de care se leagă istoria locului, arată sursele amintite. La Târgşoru Vechi, a fost ridicată, de către Vlad Ţepeş, biserica domnească Sf. Nicolae în 1461. Tot aici, în 1570 a fost ridicată biserica Albă şi, la sfârşitul secolului al XVI-lea, din timpul domniei lui Mihnea Turcitul, datează biserica Roşie. Arhitectura civilă este reprezentată de conacul familiei Moruzi, aflat în zona de vest-nord-vest a perimetrului rezervaţiei. Acesta a fost ridicat la începutul secolului al XX-lea, în stil neoromânesc, familia Moruzi fiind ultima proprietară a locului.

Ansamblul monumentelor târgşorene a intrat în literatura de specialitate prin intervenţiile lui C.C. Giurescu care, în 1924, atrăgea atenţia în Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice asupra interesului prezentat de obiectiv ca şi asupra pericolului de degradare ce le ameninţa; V. Drăghiceanu, cel care publica în 1927 unica inscripţie păstrată de la Vlad Ţepes, descoperită aici si N. Iorga, salvatorul prin intervenţie directă a unora dintre vestigiile medievale, arată https://cimec.ro. AGERPRES/(Documentare - Cerasela Bădiţă, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Foto: (c) ANAMARIA TOMA / AGERPRES FOTO

***Explicaţie foto din deschidere: Săpături arheologie în Rezervaţia Arheologică Târgşoru Vechi, 27 iulie 2016.