Femeile au jucat un rol crucial în guvernarea globală de la redactarea şi semnarea Cartei ONU în 1945. Persoanele de sex feminin reprezintă jumătate din populaţia lumii, prin urmare şi jumătate din potenţialul său. Femeile aduc beneficii imense în diplomaţie. Stilurile lor leadership, expertiza şi priorităţile lor lărgesc sfera problemelor şi calitatea rezultatelor. Guvernarea incluzivă poate conduce la politici care creează schimbări pozitive pe termen lung.

Statisticile arată că atunci când femeile lucrează în guverne şi parlamente, ele adoptă legi şi politici care sunt mai bune pentru oamenii obişnuiţi, pentru mediu şi pentru coeziunea socială. Promovarea măsurilor de creştere a participării femeilor la procesele de pace şi politice este vitală pentru atingerea egalităţii de facto a femeilor în contextul discriminării adânc înrădăcinate.

Istoria arată că diplomaţia a fost rezervată bărbaţilor. Femeile au jucat un rol esenţial în diplomaţie, dar contribuţiile lor au fost adesea trecute cu vederea. Îndemnul acestei celebrări este să recunoaştem şi să sărbătorim modurile în care femeile sparg barierele şi fac diferenţa în domeniul diplomaţiei. Între 1992 şi 2019, femeile au reprezentat 13% dintre negociatori, 6% dintre mediatori şi 6% dintre semnatari în procesele de pace din întreaga lume. Egalitatea de gen şi împuternicirea tuturor femeilor şi a tinerelor vor avea, de asemenea, o contribuţie crucială la progres în toate Obiectivele şi ţintele de dezvoltare durabilă (ODD). Integrarea sistematică a perspectivei de gen în implementarea Agendei 2030 este crucială, mai ales că ODD 5 solicită participarea egală a femeilor la luarea deciziilor.

În cele 193 de state membre ale Naţiunilor Unite, doar 34 de femei îndeplinesc funcţii de şef de stat sau de guvern în urma alegerilor. Deşi s-au înregistrat progrese în multe ţări, proporţia globală a femeilor la alte niveluri în funcţii politice la nivel mondial mai are mult de recuperat: 21% dintre miniştrii lumii, 26% dintre parlamentarii naţionali şi 34% dintre aleşii la nivel local. Potrivit unui nou raport al ONU, în ritmul actual de progres, reprezentarea egală în parlament nu va fi atinsă până în 2062.

Adunarea Generală a ONU (UNGA) este cea mai mare reuniune anuală a liderilor mondiali. În timp ce UNGA a fost locul pentru mai multe momente istorice privind egalitatea de gen, încă mai sunt multe de realizat în ceea ce priveşte reprezentarea şi participarea femeilor. Doar patru femei au fost alese în funcţia de preşedinte al Adunării Generale a ONU în cei 77 de ani.

Consiliul de Securitate al ONU, format din 15 membri, are responsabilitatea principală pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. Femeile reprezintă în prezent puţin peste o treime din membrii Consiliului de Securitate.

Începând cu 2014, 143 de ţări au garantat egalitatea între bărbaţi şi femei în constituţiile lor; alte 52 de ţări nu şi-au asumat încă acest angajament important. Pledoaria pentru o reprezentare sporită a femeilor în poziţii cheie de luare a deciziilor va modela şi va implementa în mare măsură agendele multilaterale.

La cea de-a 76-a sesiune a UNGA, Adunarea Generală, a stabilit prin consens ca la data de 24 iunie a fiecărui an să fie Ziua Internaţională a femeilor în diplomaţie. Prin rezoluţia A/RES/76/269, Adunarea a invitat toate statele membre, organizaţiile Naţiunilor Unite, organizaţiile neguvernamentale, instituţiile academice şi asociaţiile femeilor diplomate - acolo unde există - să sărbătorească această zi într-un mod pe care fiecare îl consideră adecvat, inclusiv prin educaţie şi sensibilizarea publicului.

Femeile au avut o contribuţie-cheie la întocmirea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, un document fundamental în istoria drepturilor omului, elaborat de reprezentanţi cu experienţă în domeniile juridic şi cultural din toate regiunile lumii. Eleanor Roosevelt, prima doamnă a SUA (1933-1945), a jucat un rol decisiv ca preşedintă a comitetului de redactare a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. Dar şi alte femei au jucat un rol esenţial în conturarea documentului.

Hansa Mehta, cealaltă femeie delegată în Comisia Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului (1947-1948), a luptat pentru drepturile femeilor în India şi peste hotare. Minerva Bernardino, diplomat şi lider feminist din Republica Dominicană, a jucat un rol esenţial în argumentele aduse pentru includerea ''egalităţii între bărbaţi şi femei'' în preambulul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. Begum Shaista Ikramullah din Pakistan, în calitate de delegat la Comisia a treia a Adunării Generale pentru probleme sociale, umanitare şi culturale, a pledat pentru punerea accentului pe libertate, egalitate şi alegere în Declaraţie. Ea a susţinut includerea articolului 16, privind egalitatea în drepturi în căsătorie, pe care a văzut-o ca o modalitate de a combate căsătoria copiilor şi căsătoria forţată. Bodil Begtrup din Danemarca, în calitate de preşedintă a Sub-comisiei privind statutul femeii în 1946, şi apoi a Comisiei pentru statutul femeii în 1947, a pledat pentru ca Declaraţia Universală să se refere la ''all'' şi ''everyone'' ca beneficiari ai drepturilor, în loc de ''all men''. Marie-Hélene Lefaucheux, din Franţa, în calitate de preşedintă a Comisiei pentru statutul femeii în 1948, a pledat cu succes pentru ca o menţiune privind nediscriminarea pe criterii de sex să fie inclusă în Articolul 2. Evdokia Uralova din Republica Sovietică Socialistă Belarusă, raportoare a Comisiei pentru Statutul Femeii la Comisia pentru Drepturile Omului în 1947, a susţinut cu fermitate egalitate în remunerarea dintre femei şi bărbaţi. Lakshmi Menon, delegată a Indiei la Comisia a treia a Adunării Generale în 1948, a susţinut reiterarea nediscriminării bazate pe sex în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi menţiunea privind ''drepturile egale ale bărbaţilor şi femeilor'' din preambul, aminteşte https://www.un.org/.

Dintre cei 16 reprezentanţi permanenţi ai României pe lângă Organizaţia Naţiunilor Unite, din 1956 până în prezent, Simona-Mirela Miculescu (ambasador, 2008-2015) a fost singura femeie. În guvernul actual al României, portofoliul ministerului de externe este deţinut de Luminiţa Odobescu. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: gov.mv