Peştera Muierilor, situată în localitatea Baia de Fier din judeţul Gorj, este unul dintre cele mai cunoscute şi mai vizitate obiective turistice din Depresiunea Getică a Olteniei.

Formată dintr-un labirint de galerii care străbat banda calcaroasă dreaptă a Cheilor Galbenului - de la nord la sud -, distribuit pe patru niveluri şi având o lungime de peste 8 km, peştera este renumită datorită descoperirii de resturi fosile ale omului modern timpuriu (aproximativ 35.000 de ani vechime), artefacte paleolitice şi ale altor numeroase resturi fosile ale ursului de peşteră, dar şi ale unor fosile de hienă, lup şi animale erbivore care au populat regiunea cu aproximativ 40.000 de ani în urmă, conform site-ului https://www.pesteramuierilor.ro/.

Peştera a fost "sculptată" în calcarele mezozoice de pe marginea sudică a Masivului Parâng de râul Galbenul. Cheile Galbenului sunt structuri geologice deosebit de pitoreşti formate pe valea râului Galbenul, care s-au format prin fenomenul de eroziune început în urmă cu multe milioane de ani prin acţiunea râului Galbenul în pereţii abrupţi ai masivului calcaros Polovragi-Cernădie, care stă în calea apelor ce coboară din munţi. Când cheile erau în formare, apa râului a găsit o fisură în peretele de calcar pe care a lărgit-o cu timpul, datorită proceselor de eroziune. Mai târziu, prin acţiunea apei asupra calcarului, albia s-a adâncit, iar peştera a rămas suspendată în peretele drept al cheilor.

Peştera are o istorie bogată. Se spune că în timpuri străvechi - în vremea războaielor, când bărbaţii plecau la luptă - în peşteră se adăposteau femeile şi copiii lor - probabil din acest motiv se numeşte "Peştera Muierilor", scrie site-ul https://www.cjgorj.ro/.

Situată într-un loc sălbatic, peştera are mai multe intrări/ieşiri, dintre care una oferă un excelent punct de observaţie asupra câmpiei din sud, iar alta se deschide spre pădurile dese ale Parângului. Probabil, în urmă cu sute de ani, peştera a reprezentat un fel de "cetate"/"punct de rezistenţă" naturală pentru locuitorii aşezărilor învecinate.

Primele informaţii scrise despre Peştera Muierilor datează din 1870, când arheologul Al. Odobescu a menţionat-o într-un chestionar arheologic. De atunci, în peste 100 de ani de cercetări, s-au strâns multe informaţii de natură ştiinţifică şi documentară, ce demonstrează descoperiri arheologice, paleontologice, geomorfice, biospeologice şi mineralogice valoroase, care se întind pe lungimea de peste 3.560 de metri a galeriilor peşterii, menţionează site-ul https://info-turism-novaci.ro/. Orientarea generală de nord-est a întregului sistem de galerii este datorată fisurii ce a permis apelor râului Galbenul să treacă prin rocă şi să formeze aceste galerii.

Dispusă pe patru niveluri, Peştera Muierilor este prima peşteră electrificată din România. Intrând în peşteră prin partea de nord, la aproximativ 130 de metri se află stalagmita în formă de cupolă mică, la stânga căreia se află Sala Altarului, plafonul acesteia terminându-se cu un "culoar" de legătură la o înălţime de 17 metri. Mergând în aceeaşi direcţie, o galerie duce spre gura de est a peşterii, numită Poarta Altarului, arată site-urile https://www.cjgorj.ro/ şi https://www.infoghidromania.com/.

Galeria principală - numită Galeria Electrificată - conţine concreţiuni ale plafonului, precum şi bazine - numite Bazinele Mici şi Bazinele Largi. Ceva mai departe se află Sala Turcului, unde există stalagmite uriaşe, domuri, concreţiuni pe pereţi şi pe plafon (unele dintre aceste forme au fost denumite Moş Crăciun, Turcul, Soţia turcului). Apoi se trece printr-un coridor îngust, se urcă un prag pe o scară de metal şi se intră în Sala Minunilor.

Tot din galeria principală se poate ajunge, prin Poarta Mică, în Sala Guano, de unde mai sunt doar 40 de metri până la ieşirea din peşteră, specifică site-urile amintite.

Galeria Urşilor şi-a căpătat numele, probabil, de la numeroasele rămăşiţe de schelete ale acestor mamifere din perioada cuaternară, în mare parte urşi de peşteră. Sala Perlelor are un tavan destul jos poziţionat - în unele locuri sub 1 metru - şi prezintă o perdea din piatră la intrare, cunoscută sub numele "Vălul Miresei". În stânga, după ce se trece de un prag de 2,5 metri, se poate ajunge în Sala Musteriană - unde arheologii au găsit dovezi că peştera a fost locuită de om în mijlocul perioadei paleolitic şi în paleoliticul superior.

În Sala Musteriană au fost descoperite foarte multe obiecte aparţinând culturilor cu mult înaintea erei noastre. De asemenea, în 1952 au fost descoperite şi fragmente de oase provenind, foarte probabil, de la trei indivizi diferiţi. Unele dintre acestea au fost recent datate de către cercetători ca având o vechime de aproximativ 30.000 ani, precizează site-ul https://www.cjgorj.ro/

În Peştera Muierilor pot fi admirate şi alte impresionante forme ale reliefului carstic - precum Bazinele Mici, Orga (compusă din stalagmite unite cu stalactite), Domul Mic (un fel de castel), Altarul (stalagmite-coloane foarte apropiate între ele), Cupola altarului (asemănătoare unei catedrale), Amvonul, Cascada Împietrită, Candelabrele Mici, Domul Mare, Dantela de Piatră, mai notează site-urile amintite.

Peştera Muierilor a fost declarată Rezervaţie Speologică (în 1955) şi Monument de Rezervaţie Naturală. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Roxana Losneanu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Foto: (c) NICOLAE BADEA/AGERRES