Bibliotecile publice, izvoare permanente de cultură şi cunoaştere, sunt găzduite de edificii apreciate pentru frumuseţea lor arhitecturală, magnetizând publicul asupra rolului pe care îl poartă pentru dezvoltarea cunoaşterii şi a societăţii.

Sistemul naţional de bibliotecă publică al Franţei, cunoscut iniţial drept Biblioteca Regelui, a fost înfiinţat în timpul regelui Carol al V-lea în 1368, fiind amplasată în Palatul Louvre din Paris. În anul 1604 biblioteca a fost relocată în Rue de la Harpe. Prin numirea lui Jacques Auguste de Thou în calitate de bibliotecar, edificiul avea să devină cea mai mare şi mai bogată în manuscrise şi lucrări bibliotecă din lume. Anul 1666 avea să aducă mutarea bibliotecii în Rue Vivienne şi în 1692 a fost deschisă publicului. Biblioteca Regelui devine proprietate naţională în 1792 şi este redenumită Biblioteca Naţională, conform https://pariskathmandu.com/. Cinci secole mai târziu după înfiinţarea sa, în 1868, în centrul Parisului, pe Rue de Richeliu, a fost deschisă clădirea cu numele omonim al străzii care găzduieşte astăzi una dintre cele mai importante edificii ale Bibliotecii Naţionale a Franţei, potrivit portalului https://www.artsy.net/.

Clădirea Richeliu a Bibliotecii Naţionale a Franţei este reprezentativă prin spaţiul central de lectură denumit Sala Ovală, această încăpere fiind ridicată în perioada 1875-1932 de arhitectul academician Jean-Louis Pascal, după decesul proiectantului iniţial al bibliotecii Henri Labrouste. Jean-Louis Pascal a avut meritul de adăugare a acestei încăperi uriaşe înaltă de 16 metri care adăposteşte pe rafturile pereţilor interiori colecţii impresionante de cărţi guvernate de sus de ferestre care proiectează lumina naturală în interior. Biblioteca găzduieşte, de asemenea, o colecţie impresionantă de opere de artă istorice franceze, inclusiv ilustraţii originale de Henri de Toulouse-Lautrec şi hărţile de secol XVI ale Parisului.

În Clădirea Richelieu sunt găzduite sălile de lectură (Departamentul manuscrise; Ilustraţii şi fotografii; Monede, medalii şi antichităţi; Arte reprezentative şi muzică), Biblioteca Institutului naţional pentru istoria artei şi Biblioteca École nationale des Chartes, potrivit https://www.bnf.fr/ şi https://en.parisinfo.com/.

Muzeul, din incinta Clădirii Richelieu şi realizat de firma de arhitectură Guicciardini & Magni, găzduieşte tematic şi cronologic etape şi momente distincte din antichitate până în zilele modernităţii actuale, pe o suprafaţă de 1.200 de metri pătraţi fiind aşezate sute de piese de patrimoniu în Galeria Mazarin, Cabinetul, Salonul abatelui Bartolomeu, Rotonda, Salonul Luynes, Salonul lui Ludovic al XV-lea.

Independent de Clădirea Richeliu, Biblioteca Naţională a Franţei include alte trei edificii în Paris: Clădirea François Mitterrand, care a fost deschisă în 1996 şi este cea mai recentă, găzduind o colecţie impresionantă de lucrări. Cele patru turnuri ale sale exprimă reprezentarea arhitecturală a patru cărţi deschise, fiecare dintre acestea străjuind la mijloc o grădină generoasă. Peste 20 de milioane de exemplare de cărţi sunt depozitate în această clădire localizată la Quai François Mauriac. Situl Arsenal se află în rue de Sully, iar clădirea Opera în Palais Garnier.

Biblioteca Naţională a Franţei deţine peste 40 de milioane de cărţi şi documente, fiind una dintre cele mai vaste şi apreciate de pe mapamond. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.en.parisinfo.com