Ortodoxe
Sf. Mc. Manuil, Savel, Ismail, Inochentie şi Felix

Greco-catolice
Sf. m. Manuel, Sabel, Ismail

Romano-catolice
Inima Neprihănită a Mariei; Ss. Nicandru şi Marcian, m.


Sfinţii Mucenici Manuil, Savel şi Ismail sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox în ziua de 17 iunie.

Cei trei Sfinţi Mucenici au fost fraţi, patria lor fiind Persia; părinţii lor nu erau de o credinţă, tatăl lor era adept al religiei şi filosofiei persane, iar mama lor era de credinţă creştină.

Manuil, Savel şi Ismail făceau parte din armata persană şi au fost trimişi de regele Persiei la Constantinopol, în timpul împăratului roman Iulian Apostatul (361-363), pentru a duce un mesaj de pace.

"Împăratul Iulian i-a primit întâi cu cinste şi le-a arătat lor multa sa milă, dându-se ca un prieten iubit către ei. Apoi, înştiinţându-se că sunt creştini, s-a umplut de mânie şi, împotriva obiceiurilor şi legilor celor de obşte tuturor popoarelor, pe aceşti trimişi la dânsul de către împăratul Persiei, muncindu-i pentru credinţa lor cea întru Hristos, i-a pierdut". (Vieţile Sfinţilor)

Solii au fost invitaţi să participe la o sărbătoare dată în cinstea zeilor romani. Atunci Sfinţii Mucenici au mărturisit că sunt creştini, pentru aceasta au fost închişi. A doua zi fiind scoşi la judecată, ostaşii nu şi-au lepădat credinţa şi au fost supuşi la chinuri. Pentru că şi-au păstrat credinţa în Hristos au fost ucişi prin tăierea capului.

Înainte însă să fie ucişi, cei trei Sfinţi Mucenici au încercat să facă cunoscut împăratului, care avea mintea tulburată de mânie, rolul şi însemnătatea unei solii de pace, spunând că ei au fost trimişi de împăratul lor pentru aşezămintele de pace, iar nu pentru zei, căci pe fiecare, aşa cum Dumnezeu voieşte şi precum voieşte, Îl cinsteşte.

"Pentru aceasta nu se ridică războaie între împăraţi, ci pentru cetăţi şi pentru ţări şi pentru hotarele lor se fac certurile, vrajbele şi războaiele. Iar tu, lăsând pe acelea care sunt ale împăcării, pentru care suntem trimişi la tine, încep altele pentru care nu suntem trimişi; pentru că nu vorbeşti cu noi despre întregimea stăpânirii tale, nici pentru petrecerea cea paşnică a împărăţiei noastre cea de un hotar cu voi, ci întrebi despre zei şi despre credinţă. Dacă tu ai voit aceasta, apoi să ştii că noi, deşi suntem perşi cu neamul, însă cu credinţa suntem crescuţi de maica noastră creştini, în dreapta credinţă, şi întăriţi de duhovnicescul nostru părinte în credinţa cea adevărată. Chiar şi în patria noastră erau mulţi de felul acesta, care au voit să ne întoarcă de la Hristos Dumnezeul nostru, la închinarea de idoli; dar n-au sporit nimic; căci, cu darul Stăpânului nostru, am rămas nemişcaţi şi nebiruiţi în mărturisirea noastră şi nădăjduim şi acum în ajutorul Domnului. Deci şi aici nimeni nu va putea să ne întoarcă de la credinţa cea sfântă şi să ne silească la slujba cea diavolească, care cu adevărat este plină de deşertăciune, de înşelăciune, de rătăcire şi de minciună". (Vieţile Sfinţilor)

Iulian Apostatul a avut o domnie scurtă, a murit în timpul unei campanii militare împotriva perşilor, în timpul bătăliei de la Ctesiphon (Persia), în 363. (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Irina Andreea Cristea)