Rolul esenţial în desfăşurarea evenimentelor revoluţionare din Banat, provincie românească intrată sub stăpânire habsburgică în 1718, l-a avut Eftimie Murgu (1805-1870).

Eftimie Murgu îşi petrecuse câţiva ani din tinereţe ca profesor la Iaşi şi la Bucureşti. În 1840 a fost implicat alături de Nicole Bălcescu în procesul intentat lui Dimitrie Filipescu pentru constituirea, în luna mai a aceluiaşi an, a unei societăţi secrete. Fiind cetăţean străin, Eftimie Murgu a fost expulzat atunci din ţară şi arestat apoi la frontieră de poliţia austriacă. Avea să fie întemniţat peste câţiva ani, la Pesta, pentru acţiunile sale revoluţionare din Banat, aminteşte istoricul Vasile Netea în lucrarea sa ''Conştiinţa originii comune şi a unităţii naţionale în istoria poporului român'' (Ed. Albatros, 1980).

Sub influenţa lui Eftimie Murgu fuseseră redactate, la Pesta, mai multe documente. În toamna anului 1844 şi iarna anului 1845 avusese loc în Banat o puternică mişcare politică şi naţională, sub conducerea lui Eftimie Murgu, care militează pentru despărţirea Banatului de Ungaria şi unirea lui cu Transilvania, Ţara Românească şi Moldova, după cum se arată în volumul ''Istoria României în date'' (coordonare: Dinu C. Giurescu; Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003). În urma acestei acţiuni, Eftimie Murgu a fost închis la Pesta.

La începutul anului 1848, Eftimie Murgu, care era încă închis, ''contribuise la făurirea unei viziuni clare despre trebuinţele diverselor provincii româneşti, el cunoscând bine specificul dezvoltării acestora şi nevoile imperioase de schimbare'', arată istoricul Apostol Stan în volumul ''Revoluţia română de la 1848. Solidaritate şi unitate naţională'' (Bucureşti, 1987). În scopul realizării unei concordanţe de obiective politice între toţi românii aflaţi sub stăpânire habsburgică, Simion Bărnuţiu preconiza ca Eftimie Murgu să fie desemnat preşedinte al Adunării de la Blaj, pentru a se marca astfel binemeritata lui reputaţie dobândită în deceniul anterior revoluţiei în lupta pentru împlinirea idealului naţional. La 27 martie/8 aprilie 1848 românii aflaţi la Pesta, împreună cu populaţia locală, l-au eliberat din închisoare pe Eftimie Murgu.

În aceeaşi perioadă cu Adunarea de la Blaj (3-5 mai 1848) au avut loc adunări ale românilor din Banat, sub conducerea lui Eftimie Murgu, care fusese împiedicat să participe la Adunarea de la Blaj, deşi fusese invitat aici în calitate de preşedinte al Adunării. În perioada 3-9 mai 1848, Adunarea de la Pesta a deputaţilor bănăţeni redactează ''Petiţia neamului românesc din Ungaria şi Banat'', care cuprinde o serie de revendicări de ordin bisericesc, politic şi naţional, iar între 4-5 mai are loc, la Lugoj, adunarea românilor din comitatul Caraş, la care participă şi câţiva revoluţionari moldoveni şi munteni, în cadrul acesteia revendicându-se drepturi naţionale şi autonomia Bisericii Ortodoxe Române din Banat şi Crişana.

La începutul lunii iunie 1848, în Banat se înregistrau profunde şi semnificative manifestări naţionale şi circulau tot mai insistent informaţii (unele dintre acestea difuzate de ''Gazeta de Transilvania'') în legătură cu intenţia românilor bănăţeni de a organiza o reuniune consultativă în genul celei de la Blaj. Românii bănăţeni au hotărât organizarea adunării la mijlocul lunii iunie, la Lugoj. Aici au sosit, cu mult înainte de 15 iunie, Alecu Russo, Lascăr Rosetti, Manolache Costache Epureanu, ca exponenţi ai revoluţionarilor moldoveni. Ei s-au întâlnit cu românii bănăţeni la Lugoj, având un rodnic schimb de idei şi preconizând modalităţi comune de acţiune, se arată în volumul ''Revoluţia română de la 1848.Solidaritate şi unitate naţională''.

A doua Adunare populară a românilor din Banat a avut loc la 15/27 iunie 1848 la Lugoj. În cadrul acesteia s-a hotărât înfiinţarea unei armate române prin înarmarea imediată a poporului, numirea lui Eftimie Murgu drept căpitan suprem al acesteia, introducerea limbii române în administraţie, recunoaşterea naţionalităţii române ş.a.(''Istoria României în date'', Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2003).

''Ca şi Bărnuţiu pentru Ardeal, Murgu a dat glas revoluţionar năzuinţelor Banatului, cerând independenţa limbii şi căpitănat românesc'', se subliniază în volumul ''Conştiinţa originii comune şi a unităţii naţionale în istoria poporului român'' (Ed. Albatros, 1980). Şi câmpul de la Lugoj, unde s-a ţinut adunarea, ca şi cel de la Blaj, a primit numele de Câmpul libertăţii, se mai arată în volumul amintit. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Horia Plugaru, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: enciclopediaromaniei.ro