Marguerite Yourcenar este, astăzi, recunoscută ca o scriitoare de talie internaţională. Succesul lucrării "Memoires d'Hadrien" (1951) şi alegerea ei în cadrul Academiei Franceze în 1980 - prima femeie aleasă în cadrul acestui for - i-au adus un public internaţional pentru scrierile ei în toate genurile - roman, nuvelă, eseu, memorii şi piese de teatru, interviuri publicate şi corespondenţă, potrivit https://www.routledge.com/.

Operele literare ale lui Yourcenar se remarcă prin stilul lor riguros, clasic, prin erudiţia şi subtilitatea lor psihologică. În cele mai importante cărţi ale sale, ea recreează epoci şi personaje din trecut, meditând astfel asupra destinului uman, moralităţii şi puterii, potrivit https://www.goodreads.com/.

Marguerite Antoinette Jeanne Marie Ghislaine Cleedewerck de Crayencour s-a născut la 8 iunie 1903, în Bruxelles, într-o familie burgheză franco-belgiană. Mama, Fernande de Cartier de Marchienne, a murit la zece zile din cauza complicaţiilor apărute la naştere. Marguerite a fost crescută de bunica ei paternă, Noémi Dufresne, şi de tatăl ei, Michel Cleenewerck de Crayencour. Bunica a murit în 1909, iar tatăl său a vândut proprietatea familiei. În 1912, tată şi fiică s-au mutat la Paris. Aici, Marguerite a studiat sub îndrumarea unui profesor, dar a învăţat mai ales din vizitele la muzee, din urmărirea matineelor clasice la teatru şi din lecturile lungi. În 1914, au plecat în Anglia, unde au stat timp de un an. Marguerite a învăţat engleza şi a început să studieze latina cu tatăl ei. Reîntorşi la Paris, Marguerite şi-a continuat studiile private, începând să înveţe greaca. În 1919, a promovat, la Nisa, un bacalaureat în limbile latină şi greacă, conform https://www.gallimard.fr/.

Pasionată de literatură, a publicat, în 1921, prima sa poezie "Le Jardin des chimeres", pe care a semnat-o MargYourcenar, o anagramă a lui Crayencour, viitorul său nume. În 1922, la vârsta de 19 ani, a publicat o colecţie de poezie "Les dieux ne sont pas morts", arată https://www.fnac.com/.

În 1929, a publicat primul ei roman "Alexis ou le Traité du vain combat", în care a abordat o temă îndrăzneaţă pentru acea vreme, homosexualitatea. La scurt timp după publicarea cărţii sale, scriitoarea şi-a pierdut tatăl şi a început să ducă o viaţă boemă, călătorind mult, în mai toate oraşele europene. În 1931, a fost lansat romanul "La Nouvelle Eurydice", urmat de alte două în 1934, "Denier du reve" şi "La mort conduit a l'attelage". În 1936, a revenit la dragostea ei pentru poezie cu "Feux", o colecţie de poezii în proză. A urmat o colecţie de povestiri, "Nouvelles orientales" (1938), care a reunit o serie de scrieri anterioare publicate în reviste, şi "Le Coup de Grâce" (1939).

A plecat în Statele Unite, în 1939, înainte de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, alături de Grace Frick, traducătoarea în limba engleză a cărţilor sale. În 1947, Marguerite Yourcenar a obţinut cetăţenia americană. Din 1950, scriitoarea şi Grace Frick au locuit împreună, în Maine, până la moartea acesteia din urmă, în 1979.
 

Câinii au ocupat un loc important în viața scriitoarei.

Sursa foto: ledevoir.com 

Succesul care a lansat cariera Margueritei Yourcenar, la nivel mondial, a venit, în 1951, cu romanul "Mémoires d'Hadrien", o biografie imaginară a împăratului roman din secolul al II-lea, la care a lucrat intens câţiva ani şi care a primit Premiul Femina-Vacaresco în anul următor, potrivit https://www.yourcenariana.org/.

Între anii 1950 şi 1960, scriitoarea a scris aproximativ 10 cărţi: eseuri, piese de teatru, poezii. În special, a publicat piesele "Électre ou la Chute des Masques" (1954), "Qui n'a pas son minotaure" (1963) şi eseul "Sous bénéfice d'inventaire" (1962).

În 1968, ea a finalizat romanul "L'Ouvre au noir", care a fost foarte bine primit de critici şi public şi a rămas una dintre cele mai cunoscute opere ale sale. În anii 1970, a scris povestirile "Le Labyrinthe du monde I şi II" (1974-1977).

În anii 1980, ea a tradus cărţile "Le Coin des 'Amen' " de James Baldwin (1983) şi "Cinq nô moderne" de Yukio Mishima (1984). În aceeaşi perioadă, ea a călătorit în Europa, revenind după decenii în locurile natale. În 1981, a vizitat, printre altele, Maroc, Spania şi Portugalia; în 1982, a mers în Egipt, Grecia, Canada, Japonia; în 1983, s-a aflat în Thailanda, India, Grecia, Paris, Amsterdam (a primit Premiul Erasmus), în Kenya; în 1984, a călătorit în Marsilia, Londra, SUA, Montreal, Paris, Amsterdam. În 1985, era în India; a anulat, apoi, o călătorie în Nepal şi s-a întors în SUA, se arată pe https://www.yourcenariana.org/.

A continuat să scrie şi să publice până în ultimul moment al vieţii. A publicat romanul "Comme l'eau qui flow", care include nuvelele "Anna, soror...", "Un homme obscur", "Une belle matin" (1982), colecţia de eseuri "Le Temps, ce grand sculpteur" (1983), colecţia de poezii "Les Charités d'Alcippe" (1984), albumul "Blues et Gospels" (1984, cu texte traduse şi scurte prezentări realizate de Marguerite Yourcenar, cu fotografii culese de Jerry Wilson, poveste indiană "Le Cheval noir a tete blanche" (1985). De asemenea, a ţinut conferinţe şi mai multe corespondenţe. A plecat la Paris, unde a oferit prima parte a romanului "Le Labyrinthe du monde III: Quoi? L'Éternité", care a fost lansat în 1988. A lucrat şi cu regizorul André Delvaux la adaptarea cinematografică a romanului "L'Oeuvre au noir", film care a fost lansat în cinematografe în 1988.

Mai multe scrieri ale lui Marguerite Yourcenar au fost publicate postum: "Essais et mémoires" (1991); "Conte bleu - Le Premier Soir - Maléfice" (1993, basme); "Lettres a ses amis et quelques autres" (1995, colecţie de corespondenţă). În 1999, au fost publicate interviurile lui Marguerite Yourcenar şi Jacques Chancel, realizate în cadrul emisiunii radio "Radioscopie" difuzată de la sfârşitul anilor 1960 până în anii 1980. Au fost transcrise şi publicate alte câteva interviuri: "Marguerite Yourcenar: Entretiens avec des Belges" (1999) şi "Portrait d'une voix" (2002). În anii 2000 au apărut mai multe colecţii de corespondenţă: "D'Hadrien a Zénon - Correspondance 1951-1956 (2004), "Une volonté sans fléchissement - Correspondance 1957-1960" (2007), "Persévérer dans l'etre - Correspondance 1961-1963" (2011).

În 1968, Marguerite Yourcenar a primit Premiul Femina pentru romanul "L'Ouvre au noir" (1968). A fost aleasă, în 1970, în Academia Regală de Limbă şi Literatură Franceză din Belgia. În 1971 a fost distinsă cu Legiunea de Onoare. I s-a acordat Marele Premiu pentru Literatură al Academiei Franceze, în 1977, înainte de a deveni, în 1980, prima femeie aleasă membră a aceleiaşi Academii, susţinută de Jean d'Ormesson. Academia Americană de Arte şi Litere a primit-o pe Marguerite Yourcenar, în rândurile sale, în 1982. Scriitoarei i-au fost acordate medalia Comandantului Legiunii de Onoare din New York şi medalia de aur a Clubului Naţional de Artă, conform https://www.fnac.com/.

La 8 noiembrie 1987, scriitoarea a fost victima unui accident cerebral. A încetat din viaţă la 17 decembrie 1987, la spitalul Bar Harbor, statul american Maine, notează https://www.yourcenariana.org/. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Ionela Gavril, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: À la découverte de Marguerite Yourcenar/Facebook