Charles de Gaulle a fost unul dintre cei mai importanţi oameni de stat ai Franţei în secolul al XX-lea. A fost veteran al Primului Război Mondial şi a militat intens pentru modernizarea forţelor armate în anii premergători celui de-al Doilea Război Mondial. A fost figura sinonimă succesului militar şi anvergurii politice internaţionale a Franţei într-una dintre cele mai tumultuoase perioade care au marcat istoria statului francez, respectiv în timpul primelor două conflagraţii mondiale şi în perioada dificilă a anilor 1950 - 1960 în timpul războiului rece.

După semnarea armistiţiului cu Germania nazistă de către premierul Henri Petain, în iunie 1940, Charles de Gaulle a mers la Londra unde a organizat forţele franceze libere şi a militat pentru includerea coloniilor franceze în cauza aliată. Forţele sale au luptat cu succes în nordul Africii şi în iunie 1944 a fost numit şeful guvernului francez din exil. La 26 august, după invadarea aliată a Franţei, de Gaulle a intrat în Paris. În noiembrie, a fost ales în unanimitate preşedinte provizoriu al Franţei. A renunţat, prin demisie, la mandat doi ani mai târziu, motivând că nu avea suficientă susţinere politică pentru exercitarea puterii executive. În anul 1947, a format un nou partid politic, care însă a avut un succes politic limitat, iar în anul 1953 formaţiunea respectivă a părăsit eşichierul politic, indică portalul https://www.history.com/.

Anul 1958 a fost unul deosebit de tensionat pentru clasa politică din Franţa. Pe fondul revoltei coloniştilor francezi din Algeria, Franţa s-a confruntat cu o situaţie de criză politică, confirmată prin căderea celei de-a patra republici, iar, la 31 mai 1958, de Gaulle a acceptat propunerea să formeze, din 1 iunie 1958, un nou guvern de urgenţă, indică https://www.elysee.fr/ şi https://www.france24.com/. Adunarea Naţională a votat, în seara ultimei zile a lunii mai 1958, cu 329 de voturi pentru şi 224 de voturi împotrivă, numirea generalului de Gaulle în fruntea guvernului Franţei, potrivit https://www.theguardian.com/.

Considerat singurul lider cu suficientă hotărâre şi postură politică să gestioneze situaţia delicată, de Gaulle a devenit un conducător autoritar, exercitând conducerea statului cu puteri depline, prin decret, pentru o perioadă de şase luni, până la 8 ianuarie 1959. Formularea unei noi constituţii, la 4 septembrie 1958, în acord cu propunerile sale, a fost aprobată prin referendum naţional, cu 72,9% din voturile exprimate, la data de 28 septembrie 1958, iar la 21 decembrie acelaşi an a fost ales preşedinte al celei de-a Cincea Republici, potrivit https://www.history.com/.

În deceniul care a urmat, preşedintele de Gaulle a aprobat independenţa Algeriei şi a încercat să restaureze postura Franţei pe plan internaţional. În plan extern, a decis retragerea Franţei din structura militară integrată de comandă a NATO şi promovarea dezvoltării unui program naţional de arsenal nuclear al statului francez. Demonstraţiile populare din 1968 i-au slăbit sprijinul popular şi în 1969 propunerile sale pentru reforma constituţională au fost înfrânte printr-un vot naţional.

La 28 aprilie 1969, la vârsta de 79 de ani, Charles De Gaulle s-a retras de pe scena politică a Franţei. A murit anul următor, la 9 noiembrie, fiind îngropat în cimitirul Colombey, potrivit https://www.history.com/. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: Charles de Gaulle/facebook.com