Ortodoxe
Sf. Mc. Ermie, Eusebiu şi Haralambie

Greco-catolice
Sf. m. Ermie

Romano-catolice
Vizita Sf. Fc. Maria; Sf. Petronela, fc. m.


Sfântul mucenic Ermie este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 31 mai.

Sfântul Ermie era soldat în armata romană, înaintat în vârstă, care pentru mărturisirea credinţei în Hristos, a suferit şi a fost ucis în timpul persecuţiei împotriva creştinilor din perioada împăratului Antonin cel Pios (138-161).

Pentru că nu a vrut să aducă jertfe zeilor, înainte de a fi supus la multe şi grele chinuri, demnitarul care îl judeca i-a spus Sfântului Ermie că, având în vedere bătrâneţea şi înţelepciunea sa, îl cruţă şi îl miluieşte.

Sfântul i-a răspuns că nu îi trebuie mila aceluia: "Nu-mi trebuie milă de la tine, eu caut mila lui Dumnezeu, Care mă va duce la Dânsul; Acela înţelepţeşte pe robii Săi cu Duhul Său cel Sfânt". (Vieţile Sfinţilor)

"Alegi mai bine a muri decât a trăi?", i-a zis judecătorul, la care Sfântul a răspuns: "Această moarte nu este moarte, ci viaţă veşnică, dacă voi suferi cu răbdare muncile de la tine" (Vieţile Sfinţilor).

În timpul în care asupra bătrânului soldat se porniseră fără milă chinuitorii săi, a fost chemat şi un vrăjitor care i-a pregătit otrăvuri puternice, Sfântul Ermie fiind obligat să le bea.

Faptul că Sfântul Ermie a rămas nevătămat după ce a băut otrăvurile l-a făcut pe vrăjitor să strige cu mare glas: "Ai biruit, Ermie, ai dovedit şi ai rămas rob al lui Hristos; ai mântuit din iad sufletul meu cel pierit şi m-ai făcut să vieţuiesc lui Dumnezeu. Pentru că, precum un chip vechi săpat se preface şi se înnoieşte, aşa şi eu, îmbătrânit în păcate şi în răutăţi, mă înnoiesc cu sufletul, întorcându-mă spre Dumnezeul cel viu, Care petrece totdeauna în veci. O, Dumnezeule cel ceresc, Unule adevărat, Cel ce m-ai izbăvit de înşelăciunea cea diavolească şi de spurcăciunile idoleşti, prin robul Tău Ermia, prin care Te-am cunoscut, primeşte-mă pe mine păcătosul, care mă întorc la Tine şi mă miluieşte pe mine, cel ce Te mărturisesc pe Tine!". (Vieţile Sfinţilor)

Astfel strigând vrăjitorul, judecătorul s-a umplut de mânie şi a poruncit ca îndată să-i taie capul. Botezându-se în sângele său, un nou creştin şi mucenic al lui Hristos s-a dus la Dumnezeu, iar Sfântul Ermie a fost şi mai rău chinuit.

Sfântul Ermie s-a mutat către Domnul, după ce i s-a tăiat capul. (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Irina Andreea Cristea)