Perioada încadrată de la sfârşitul anilor 1980 şi până la începutul anilor 1990 a cunoscut evenimente constând în modificări dramatice socio-politice în spaţiul Europei de Est şi în Uniunea Sovietică la momentul căderii sistemului comunist şi prin reconfigurarea mediului internaţional în această parte a continentului european. Fosta Iugoslavie, denumită oficial la acel moment Republica Federală Socialistă Iugoslavia, a fost scena unor conflicte tragice soldate cu mii de morţi şi răniţi, atrăgând atenţia comunităţii internaţionale.

La începutul anilor 1990, izbucnirea conflictului în spaţiul care avea să devină ulterior Slovenia a fost urmat de alte ostilităţi în Croaţia şi în Bosnia şi Herţegovina, potrivit https://www.icty.org/. Într-un cadru cronologic, conflictele din Fosta Iugoslavie au fost urmate de dispute armate în Kosovo şi în Fosta republică iugoslavă a Macedoniei în perioada 1998-1999 şi în 2001.

Atrocităţile comise în Croaţia şi apoi în Bosnia şi Herţegovina au intrigat comunitatea internaţională, determinând o reacţie într-un cadru legal din partea acesteia. La începutul lunii septembrie 1991, Naţiunile Unite au luat act de situaţia agravantă şi au cerut părţilor implicate să respecte prevederile dreptului internaţional. Mii de persoane au fost ucise sau rănite şi sute de mii şi-au părăsit locuinţele din calea războiului. Rapoartele care descriau formele de atrocităţi comise au determinat ONU la sfârşitul anului 1992 să înfiinţeze Comisia de experţi pentru examinarea situaţiei din teren. Comisia a realizat un raport în care a documentat crimele teribile şi a furnizat secretarului general al ONU dovezi ale gravelor încălcări ale Convenţiilor de la Geneva şi a altor încălcări ale dreptului internaţional umanitar, indică portalul dedicat https://www.icty.org/. Consiliul de Securitate a stabilit, în baza evidenţelor raportului, înfiinţarea unui tribunal internaţional pentru persoanele responsabile de comiterea crimelor respective pentru a pune bazele unui mecanism de oprire a violenţei şi de protejare a păcii şi a securităţii internaţionale.

La 25 mai 1993, pe fondul situaţiei internaţionale din zona Fostei Republici Federale a Iugoslaviei, Consiliul de Securitate a adoptat Rezoluţia 827 înfiinţând formal Tribunalul Penal Internaţional pentru Fosta Iugoslavie, cunoscut drept ''ICTY''. Rezoluţia includea Statutul de funcţionare al Tribunalului care stabilea jurisdicţia şi structura de organizare, precum şi procedura penală în termeni generali. Acesta era primul tribunal de crime de război înfiinţat de ONU şi totodată primul tribunal internaţional de crime de război stabilit de la tribunalele de la Nuremberg şi Tokyo din Al Doilea Război Mondial. Această dată avea să stabilească sfârşitul impunităţii pentru crimele de război în spaţiul din Fosta Iugoslavie. Potrivit textului adoptat al Rezoluţiei 827: ''Este un tribunal internaţional pentru (...) punerea sub acuzare a persoanelor responsabile pentru încălcări serioase ale dreptului umanitar internaţional comis pe teritoriul din Fosta Iugoslavie'', conform https://www.icty.org/.

Tribunalul avea drept obiective aducerea în faţa justiţiei a celor ce se fac vinovaţi de încălcarea dreptului umanitar internaţional şi prevenirea altor crime similare, având jurisdicţie asupra gravelor încălcări ale prevederilor Convenţiei de la Geneva din 1949, a încălcărilor legilor şi a regulilor de război, genocid şi crime împotriva umanităţii. Instanţa, din punct de vedere geografic şi temporal, avea competenţe numai în domeniul crimelor menţionate, săvârşite strict pe teritoriul fostei R. S. F. Iugoslavă, cu începere din anul 1991. Tribunalul nu putea judeca organizaţii, partide politice, entităţi administrative sau alţi subiecţi juridici, ci numai persoane individuale. În raporturile cu tribunalele naţionale, Tribunalul Penal Internaţional avea jurisdicţie similară asupra încălcărilor dreptului umanitar internaţional comise în Fosta Iugoslavie, dar Tribunalul de la Haga poate pretinde întâietatea asupra acestor tribunale. În acelaşi timp, Tribunalul Penal Internaţional putea prelua investigaţii declanşate şi aflate în diferite stadii de finalizare, la nivelul statelor, dacă se dovedea că este în interesul justiţiei internaţionale.

Cu sediul la Haga, în Ţările de Jos, Tribunalul pentru Fosta Iugoslavie a pus sub acuzare 160 de persoane, printre care şefi de stat, premieri, şefi de stat major de armată, miniştrii de interne sau oficiali politici, militari şi şefi de poliţie din diferite părţi implicate în conflictele din Fosta Iugoslavie. Cazurile au vizat crime comise în perioada 1991-2001 de membri ai unor diferite grupuri din Croaţia, Bosnia şi Herţegovina, Serbia, Kosovo şi Fosta republică iugoslavă a Macedoniei, conform https://www.icty.org/. Era structurat în trei secţiuni principale: Camerele, Registratura şi Biroul procurorului.

În timpul desfăşurării activităţii, în perioada 25 mai 1993 - 31 decembrie 2017, Tribunalul a schimbat ireversibil peisajul dreptului umanitar internaţional, oferind victimelor oportunitatea de a-şi face auzite vocile pentru a expune ororile pe care le-au trăit sau la care au asistat în calitate de martori, dovedind totodată în spaţiul public internaţional că acele persoane care erau suspecte de implicare cu cea mai mare responsabilitate a atrocităţilor comise în timpul conflictelor armate pot fi chemate să fie puse sub acuzare în faţa justiţiei, conform https://www.icty.org/. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Horia Plugaru, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: icty.org