Cunoscutul politolog american Henry Alfred Kissinger, cel de-al 56-lea secretar de stat american (1973-1977), laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1973, s-a născut la Fuerth, în Germania, pe 27 mai 1923, conform site-ului https://www.nobelprize.org/.

A emigrat în Statele Unite în 1938 şi a devenit cetăţean american în iunie 1943. A primit diploma de BA Summa Cum Laude la Harvard College în 1950 şi diplomele de master şi doctorat la Universitatea Harvard în 1952 şi, respectiv, 1954.

Din 1954 până în 1971 a fost membru al Universităţii Harvard, atât la Departamentul de Guvernare, cât şi la Centrul pentru Afaceri Internaţionale. A fost director asociat al Centrului din 1957 până în 1960. A ocupat funcţia de director de Studii, Arme Nucleare şi Politică Externă, pentru Consiliul Relaţiilor Externe din 1955 până în 1956; director al Proiectului de Studii Speciale pentru Fondul Rockefeller Brothers (1956-1958); director al Seminarului Internaţional de la Harvard (1951-1971) şi director al Programului de Studii de Apărare Harvard (1958-1971).

În 1968, preşedintele ales Richard Nixon l-a ales pe Kissinger consilier pe probleme de securitate naţională. A fost numit secretar de stat de către acelaşi preşedinte şi a ocupat această funcţie în perioada 23 septembrie 1973 - 20 ianuarie 1977. După scandalul Watergate, din august 1974, care l-a determinat pe preşedintele Nixon să demisioneze, Kissinger şi-a menţinut poziţia de secretar de stat şi în timpul preşedintelui Gerald Ford. Kissinger şi Ford au lucrat împreună, pentru a continua politicile puse în aplicare de Nixon şi Kissinger anterior, legate de de politica de destindere cu Uniunea Sovietică, de stabilirea de relaţii cu Republica Populară Chineză şi de negocierile în Orientul Mijlociu, potrivit site-ului https://history.state.gov/

Henry Kissinger (dr.) şi preşedintele SUA Richard Nixon.  

Sursa foto: www.imdb.com

Din 1943 până în 1946, Kissinger a servit în U.S. Army Counter Intelligence Corps şi din 1946 până în 1949 a fost căpitan în Rezerva de Informaţii Militare. În 1973 a primit Premiul Nobel pentru Pace, pentru că a negociat împreună cu omologul său vietnamez, Le Duc Tho (care însă l-a refuzat), o încetare a focului în Vietnam în acest an, mai notează site-ul https://www.nobelprize.org/.

Tot în 1973, Kissinger a negociat sfârşitul Războiului de Yom Kippur, început prin invazia peninsulei Sinai de către Egipt şi a platoului Golan de către Siria, menţionează site-ul https://history.state.gov.

De asemenea, Kissinger a jucat un rol major relevant în negocierile care au condus la Acordul de la Helsinki din august 1975, semnat de 35 de ţări, care abordează multe probleme ce promiteau îmbunătăţirea relaţiilor dintre Est şi Vest. În septembrie 1975, Kissinger a contribuit la încheierea unui al doilea acord de retragere între Egipt şi Israel, care a apropiat ambele ţări de un acord de pace.

Între 1984 şi 1990 a fost membru al Consiliului Consultativ al Preşedintelui pentru Informaţii Externe. În perioada 1986-1988 a fost membru al Comisiei pentru strategie integrată pe termen lung a Consiliului Naţional de Securitate şi Departamentului Apărării. A fost membru al Comitetului pentru Politica de Apărare în perioada 2001-2020 şi, din nou, începând cu noiembrie 2021, notează site-ul https://www.henryakissinger.com/.

După ce a părăsit serviciul guvernamental, a fondat Kissinger Associates, o companie internaţională de consultanţă, al cărei preşedinte este.

A fost consultant la Departamentul de Stat (1965-1968), Agenţia Statelor Unite pentru Controlul Armelor şi Dezarmare (1961-1968), Rand Corporation (1961-1968), Consiliul de Securitate Naţională (1961-1962), Evaluarea sistemelor de arme. Grupul şefilor de stat major comun (1959-1960), Consiliul de coordonare a operaţiunilor (1955), directorul Consiliului de strategie psihologică (1952), biroul de cercetare operaţională (1951) şi preşedintele Comisiei naţionale bipartizane pentru America Centrală (1983-1983), mai scrie site-ul https://www.nobelprize.org/.

A scris numeroase cărţi şi articole despre politica externă a Statelor Unite, afacerile internaţionale şi diplomaţie, primind premii precum: Guggenheim Fellowship (1965-1966), Premiul Woodrow Wilson pentru cea mai bună carte în domeniile guvernării, politicii şi afacerilor internaţionale (1958), Premiul American Institute for Public Service (1973), Premiul Theodore Roosevelt al Asociaţiei Internaţionale a Platformei (1973), Medalia Veteranilor din războaiele străine Dwight D. Eisenhower Distinguished Service (1973), Premiul Hope pentru înţelegere internaţională (1973), Medalia Prezidenţială a Libertăţii (1977) şi Medalia Libertăţii ( 1986).

Printre volumele publicate, se numără: "A World Restored: Castlereagh, Metternich and the Restoration of Peace, 1812-1822" (1957); "Nuclear Weapons and Foreign Policy" (1957); "The Necessity for Choice: Prospects of American Foreign Policy" (1961); "American Foreign Policy, Three Essays" (1969); "White House Years" (1979); "Years of Upheaval" (1982); "Diplomacy" (1994); "Years of Renewal" (1999); "Does America Need a Foreign Policy?: Toward a Diplomacy for the 21st Century" (2001); "On China" (2011); "World Order" (2014); "The Meaning of History: Reflections on Spengler, Toynbee, and Kant" (2021); "The Age of AI: And Our Human Future" (2021, co-authored with Eric Schmidt and Daniel Huttenlocher); "Leadership: Six Studies in World Strategy" (2022), precizează site-ul https://www.henryakissinger.com/. AGERPRES/ (Documentare - Ionela Gavril, editor: Marina Bădulescu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.thefamouspeople.com