Arheologul, etnograful şi geograful Constantin S. Nicolăescu-Plopşor s-a născut în localitatea Plopşor, judeţul Dolj, la 20 aprilie 1900, potrivit site-ului Bibliotecii Judeţene ''Alexandru şi Aristia Aman'' Dolj - http://aman.ro.

A urmat Şcoala ''Obedeanu'' şi Colegiul Naţional ''Carol I'' din Craiova, precum şi Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, Secţia de istorie (1924).

În 1932 şi-a susţinut teza de doctorat ''Paleoliticul în România'', continuându-şi specializarea la Institutul de Antropologie din Paris (1925).

A ocupat diferite funcţii: bibliotecar la Seminarul de geografie al Universităţii bucureştene (1923-1924), profesor şi director al Gimnaziului din Pleniţa-Dolj (1923-1929), colaborator, apoi director al Muzeului de Istorie a Olteniei (1927-1952), în cadrul căruia a înfiinţat şi a condus Institutul de Arheologie Olteană (1920-1930), primul de acest gen din România.

La Craiova a întemeiat şi a condus Institutul de Istorie Naţională (1966-1968) şi Arhivele Statului. A sprijinit şi a contribuit direct la înfiinţarea muzeelor de arheologie şi istorie din Slatina şi Corabia şi a primului muzeu sătesc din Oltenia (Orlea, judeţul Dolj).

A făcut parte din colectivul de antropologie de pe lângă Academia Română, ca cercetător ştiinţific (1952-1955), iar între anii 1955-1968 a organizat şi a condus Secţia Paleolitic din cadrul Institutului de Arheologie al Academiei Române. A fost coordonator-şef al Grupului de cercetări complexe de la Bicaz (1956-1963) şi Porţile-de-Fier (1964-1968).

Între 1963-1968 a fost organizator şi director al Centrului de Istorie, Filologie şi Etnografie din Craiova şi profesor şi şef al Catedrei de Istorie de la Universitatea din Craiova (1967-1968). A întemeiat revistele ''Memoriile Institutului de Arheologie Olteană'' şi ''Oltenia'' şi a condus revista ''Gând şi Slovă Oltenească''.

A avut meritul de a fi studiat, printre primii, Paleoliticul din România şi de a fi organizat, începând cu 1951, săpături amănunţite multidisciplinare în complexele paleolitice din Carpaţii Meridionali. I se datorează şi primele sinteze privind Paleoliticul în România, apărute atât în limba română, cât şi în franceză.

A avut şi preocupări folclorice, culegând poveşti şi balade: ''Din legendele lui Novac'' (1921), ''Ceaur. Poveşti olteneşti'' (1928), ''Toiagul priotesii. Poveşti'' (1930), ''Balade olteneşti'' (1960), ''Iorgovan'' (1967) etc. Împreună cu T. Bălăşel, a pus bazele societăţii ''Tovărăşia Folcloriştilor Olteni'' şi a revistei acesteia, ''Suflet Oltenesc''. A cules şi a publicat folclor ţigănesc: ''Ghilea romane'' (Cântece ţigăneşti, 1934) şi ''Paramisa romane'' (Poveşti ţigăneşti, 1934), înfiinţând, totodată, ''Asociaţia Romilor din Oltenia''.

A lăsat şi o ''Monografie a judeţului Dolj'' (1944). La 21 martie 1963 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, notează site-ul Academiei Române - https://acad.ro.

Membru activ la diferite congrese internaţionale, susţinând comunicări ştiinţifice la Londra (1932), Varşovia (1933), Paris (1960), Leningrad (1963), Moscova (1964), Praga (1966). A fost membru al Societăţii Preistorice Franceze şi al Institutului Internaţional de Antropologie, precum şi în Comitetul de Luptă pentru Pace, Societatea de Ştiinţe Naturale şi Geografie, Societatea de Filologie şi Folclor. A murit la Bucureşti, la 30 mai 1968. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.aman.ro