Piesa/drama fantastică "Straniul paradis", regizată de Constantin Dicu, a avut premiera în 1995, fiind inspirată de nuvela "Strania domnişoară Ruth", scrisă de Laurenţiu Fulga. Scenariul piesei a fost realizat de autorul nuvelei, în colaborare cu regizorul.

"Un cetăţean aflat în încurcătură coboară cu o staţie mai devreme din tren, într-o localitate din centrul ţării. Fiind noapte, încearcă să găsească adăpost la un hotel. Pe drum, aude o melodie stranie care nu lasă indiferent pe niciunul dintre locuitorii oraşului. Melodia domnişoarei Ruth este un blestem care atinge pe oricine o aude.", scrie site-ul http://teatru.tvr.ro/, în prezentarea piesei.

Călătorul unui tren (interpretat de actorul Emil Hossu) coboară, din greşeală, cu o staţie mai devreme decât ar fi trebuit pentru a prinde un alt tren către Bucureşti. El află de la şeful gării (interpretat de actorul Victor Rebengiuc) că nu mai are alt tren cu care să plece, aşa că se îndreaptă către hotelul din oraşul în care ajunsese. Pe drum, el trece pe lângă o casă cu obloane negre, din care se auzea o muzică frumoasă, cântată la vioară. După ce ajunge la hotel, călătorul se interesează la recepţie cine locuieşte în casa cu obloane negre, din care se aude muzică. "Cunosc şi casa, şi cântecul. Acolo locuieşte domnişoara Ruth. Ea cântă la vioară, dar numai noaptea", îi spune hotelierul.

El îi explică noului sosit că "profesorul Mateas şi-a pierdut minţile de dragul domnişoarei, cântă şi el la vioară". În timpul nopţii, călătorului i se pare că aude din ce în ce mai tare cântecul, de parcă "toată lumea din clădire cântă la vioară", se gândea. A doua zi, dis-de-dimineaţă, hotelierul îl anunţă pe călător că profesorul Mateas s-a sinucis.

Călătorul merge la gară, dorind să plece din acel oraş ciudat, şi îi povesteşte şefului de gară ce s-a întâmplat la hotel. Acesta îi răspunde şoptit: "Vioara domnişoarei Ruth e blestemată. (...) Cine o ascultă îşi poartă propria sentinţă. Odată ce aţi ascultat cântecul domnişoarei Ruth, nu mai puteţi pleca din oraş". Mirat - dar şi curios, în acelaşi timp -, călătorul se îndreaptă spre restaurantul hotelului, unde îi întreabă pe cei prezenţi cine este şi dacă există domnişoara Ruth. Toţi încep să râdă, iar el se retrage în cameră - unde, în oglindă, vede chipul unei tinere. Şi în acea noapte aude acordurile viorii.

A doua zi, merge la magazinul de instrumente muzicale din oraş şi cumpără o vioară, iar seara cântă şi el, în camera sa de hotel, melodia deja cunoscută. Zilele următoare par ca un carusel în mintea călătorului. Vrea să plece, dar hotelierul îi spune să meargă la restaurant şi să se îmbete; se duce la gară, dar şeful gării îi spune să mai aştepte, să nu se sperie de domnişoara Ruth. "Sunt patru ani de când trăim sub stăpânirea ei şi nu am reuşit s-o vedem", explică el. Apoi îi povesteşte că mulţi bărbaţi s-au sinucis după ce au intrat sub "vraja" ei. "Eşti singurul care nu şi-a pierdut minţile din oraşul nostru, tocmai de-aia ţi-a apărut". Şeful de gară îi spune că primul om care s-a sinucis a fost un pictor, în buzunarul căruia a fost găsit un portret al domnişoarei Ruth care apoi a fost multiplicat.

"Totul a început în urmă cu patru ani, când în oraş a sosit un violonist celebru, care era asaltat de femei, dar pe el nu-l interesa niciuna. El iubea pe cineva, pe domnişoara Ruth. S-a spus că el a învăţat-o să cânte la vioară, i-a dat un destin pentru nemurire. Violonistul a murit într-un accident de tren, iar domnişoara Ruth i-a luat vioara, s-a închis în casă şi de atunci cântă în fiecare noapte.", povesteşte şeful de gară, apoi îl invită pe călător la balul oraşului, a doua zi.

Deşi ar fi vrut să plece din oraş, acesta acceptă invitaţia, iar la bal cunoaşte o femeie frumoasă, îmbrăcată cu o superbă rochie roşie. Cei doi se privesc fascinaţi, se îndrăgostesc, dar fata îi spune că nu poate exista o poveste de iubire între ei şi pleacă. El se întoarce la hotel, îşi face bagajul şi se duce la gară, unde află că domnişoara Ruth s-a sinucis. Şeful de gară îi spune să îl însoţească, pentru a duce nişte flori la catafalcul domnişoarei. Uimit, călătorul constată că domnişoara Ruth era chiar tânăra pe care o cunoscuse la bal.

"Laurenţiu Fulga debutează cu nuvele insolite, în care intruziunea fantasticului în realitate ţine de o meditaţie filosofică asupra cuplului şi a "eternei reîntoarceri", tema fundamentală a întregii lui creaţii. Aspiraţia (...) către absolutul erotic se converteşte într-o căutare febrilă a eului narator după Femeia predestinată, menită să reconstituie mitul paradisiac. Moartea zădărniceşte doar aparent împlinirea visului, nici un destin, chiar dacă tragic şi abrupt curmat, nu va şterge 'armonia" (...). Momentul 'unic' e trăit cu o intensitate halucinatorie de cuplu: naratorul şi 'strania domnişoară Ruth' (...). 'Straniul paradis' dezvoltă, aşadar, în plan modern, motivul eminescian din Cezara şi Moartea Cezarei, căruia i se adaugă reminiscenţele fantasticului romantic (...). 'Strania domnişoară Ruth' are o construcţie circulară, în care eroul e prins fără scăpare, peripeţia fiind abil condusă, prin trepte succesive, către finalul fatidic.", notează site-ul https://www.autorii.com.

Din distribuţia piesei făceau parte actorii Emil Hossu, Victor Rebengiuc, Ileana Predescu, Carmen Stimeriu, Paul Chiribuţă, Petrică Popa, Ion Roxin, menţionează site-ul http://teatru.tvr.ro/.AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Ionela Gavril, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.teatru.tvr.ro