La 10 mai, începând din 2022, este sărbătorită Ziua Independenţei Naţionale a României, în urma adoptării Legii nr. 189 din 8 iulie 2021.

Propunerea legislativă privind sărbătorirea zilei de 10 Mai ca Ziua Independenţei Naţionale a României a fost iniţiată de senatori şi deputaţi PNL. Prezentată în Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor la 18 aprilie 2016, în expunerea de motive se arată că: "restabilirea adevărului istoric şi reluarea tradiţiei istorice din anii 1866-1947, când era sărbătorită ziua de 10 mai drept Zi Naţională a României, reprezintă unul dintre cele mai importante motive. În toată această perioadă, ziua de 10 mai a fost sărbătorită până când regimul comunist a denaturat faptul istoric şi a anulat această celebrare, instaurând ulterior 23 august drept zi naţională".

Se precizează în continuare că "în 10 Mai 1881, România a fost proclamată Regat, cunoscând ulterior, timp de mai bine de jumătate de deceniu, o perioadă de prosperitate şi de progres economic şi social; în 10 Mai 1866, prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen depunea jurământ în faţa Parlamentului Principatelor Unite; în 10 Mai 1877, Senatul proclama Independenţa statului român, când conducătorul statului român de la acea vreme, principele Carol I, a semnat proclamaţia "Independenţa absolută a României", conferindu-i astfel putere de lege. Cu o zi înainte, actul fusese citit în Parlament, de Mihail Kogălniceanu şi votată de reprezentanţii celor două Camere", conform site-ului https://www.cdep.ro/.

La 22 decembrie 2016, Senatul a adoptat proiectul de lege privind sărbătorirea zilei de 10 Mai ca Ziua Independenţei Naţionale a României iar la 9 iunie 2021 proiectul a fost adoptat şi de Camera Deputaţilor.

Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat Legea nr.189/2021 privind sărbătorirea zilei de 10 mai ca Ziua Independenţei Naţionale a României, prin Decretul nr. 811 din 8 iulie 2021. Legea a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 681/9 iulie 2021, potrivit site-ului http://www.cdep.ro/.

Manifestări organizate la Statuia Regelui Carol I din Piaţa Palatului Regal din Bucureşti, cu ocazia Zilei Regalităţii.

Foto: (c)  ALEX MICSIK / AGERPRES FOTO 

Parlamentul, Preşedinţia României, Guvernul, celelalte autorităţi publice centrale, precum şi autorităţile administraţiei publice locale vor organiza manifestări cultural-artistice, cu ocazia sărbătoririi acestei zile, potrivit Legii nr.189/2021. Fondurile necesare pentru organizarea manifestărilor prilejuite de sărbătorirea zilei de 10 mai pot fi asigurate din bugetele locale sau din bugetele autorităţilor publice centrale, precum şi ale instituţiilor publice, în limita alocaţiilor bugetare aprobate.

***

În contextul determinat de declanşarea conflictului ruso-turc (1877-1878), la care a participat şi România, opinia publică şi presa românească au cerut guvernului proclamarea de urgenţă a independenţei ţării faţă de suzeranitatea otomană. România a refuzat să fie considerată "provincie privilegiată a Imperiului", cum o definea Constituţia otomană din decembrie 1876. La 29 aprilie/11 mai 1877, Adunarea Deputaţilor a dezbătut în şedinţă publică situaţia creată, adoptând o moţiune prin care s-a declarat starea de război cu Imperiul Otoman. La 30 aprilie/12 mai, Senatul a votat o moţiune asemănătoare.

La 9/21 mai 1877, a avut loc sesiunea extraordinară a Adunării Deputaţilor, care a proclamat Independenţa de Stat a României. În faţa Adunării, ministrul afacerilor străine, Mihail Kogălniceanu, a declarat: "În stare de rezbel, cu legăturile rupte, ce suntem? Suntem independenţi; suntem naţiune de sine stătătoare (...) Aşadar domnilor deputaţi, nu am cea mai mică îndoială şi frică de a declara în faţa Reprezentanţei Naţionale că noi suntem o naţiune liberă şi independentă", potrivit volumului "Istoria României în date" (2003).

Adunarea Deputaţilor a votat, apoi, o moţiune, cu 79 de voturi "pentru" şi 2 "abţineri", prin care lua act că "rezbelul între România şi Turcia, cu ruperea legăturilor noastre cu Poarta şi independenţa absolută a României au primit consacrarea lor oficială". În aceeaşi zi, şi Senatul a adoptat o moţiune cu un conţinut identic. Tributul datorat Porţii (914.000 lei) a fost anulat şi a fost trecut în contul cheltuielilor pentru armată. A doua zi, 10/22 mai, proclamaţia şi legea adoptată de legislativul român au fost contrasemnate de Carol I (domnitor 1866-1881; rege 1881-1914), potrivit site-ului https://centenarulromaniei.ro/.

Independenţa României a fost proclamată în Parlament, însă a fost necesar ca ea să fie cucerită şi pe câmpul de luptă. Între 12/24 şi 16/28 iulie 1877, trupele române au trecut Dunărea. Armata română fără nicio experienţă de război, dar cu multă dăruire şi curaj, a cucerit pe rând redutele Griviţa (30 aug./11 sept. 1877), Rahova (9/21 sept. 1877), Opanez (28 nov./10 dec. 1877) şi Smârdan (12/24 ian. 1878). Congresul internaţional de la Berlin (1/13 iunie-1/13 iulie 1878), care a pus capăt conflictului, a recunoscut independenţa României, unirea Dobrogei, dar a cedat Rusiei judeţele Bolgrad, Cahul şi Ismail din sudul Basarabiei, potrivit volumului "O istorie a românilor" (Ion Bulei, 2007).

La 10/22 mai 1877 au avut loc, la Bucureşti, o serie de festivităţi prilejuite de proclamarea Independenţei României. Acestea au fost deschise prin 21 de lovituri de tun şi a fost oficiat un Te Deum, la care au asistat domnitorul Carol I, primul ministru, I.C. Brătianu, miniştri, deputaţi, senatori, membrii înaltului cler, înalţi magistraţi ai ţării. În aceeaşi zi a fost instituită prima decoraţie românească - "Steaua României", în vederea recompensării serviciilor militare şi civile deosebite aduse statului român, potrivit volumului "Istoriei României în date" (Editura Enciclopedică, 2003).

Consiliul de Miniştri a hotărât la 9/21 septembrie 1878, acordarea titlului de Alteţă Regală lui Carol I, realizându-se, astfel, un prim şi important pas spre proclamarea Regatului României, eveniment care a avut loc la 14/26 martie 1881, prinţul Carol primind pentru sine şi pentru urmaşii săi titlul de rege al României. Ca urmare a acestui eveniment, România şi-a consolidat poziţiile în sistemul relaţiilor internaţionale, în special în Europa, dând un impuls mişcării de emancipare naţională a românilor de peste Carpaţi.

Sursa foto: Ministerul Apararii Nationale, Romania/Facebook 

La 10/22 mai 1881 au fost organizate festivităţi prilejuite de împlinirea a 15 ani de la urcarea pe tronul principatelor a prinţului Carol, de proclamarea Regatului şi de încoronarea domnitorului Carol I ca rege al României. Preşedintele Parlamentului a înmânat regelui Carol I şi reginei Elisabeta coroanele făurite din oţelul unui tun cucerit de la turci în timpul Războiului de Independenţă.

Manifestări organizate la Statuia Regelui Carol I din Piaţa Palatului Regal din Bucureşti, cu ocazia Zilei Regalităţii.

Foto: (c)  ALEX MICSIK / AGERPRES FOTO 

Din 1866, când prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, ce fusese ales prin plebiscit ca Domnitor al României, depunea jurământul de credinţă şi până la 30 decembrie 1947, momentul abdicării regelui Mihai I (1927-1930; 1940-1947), ziua de 10 Mai a fost Ziua Naţională a României şi se sărbătorea cu mult fast. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu, editor online: Andreea Preda)

* Explicaţie foto din deschidere: Reprezentare în bronz a lui Carol I al Romaniei, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, la sediul Universităţii Naţionale de Apărare 'Carol I' din Bucureşti.