La sfârşitul primăverii anului 1848, centrul de greutate a Revoluţiei române avea să se deplaseze în Ţara Românească, unde starea de frământare se accentuase sub impulsul evenimentelor din Moldova şi din Transilvania, se arată în ampla lucrare "Istoria românilor", apărută sub egida Academiei Române (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003).

În Ţara Românească termenul declanşării revoluţiei a fost amânat, deoarece Gheorghe Bibescu, domnul Ţării Româneşti, adoptase, ca urmare a evenimentelor din Moldova, o serie de măsuri represive spre a împiedica mişcările. În acelaşi timp, era necesară o bună pregătire armată, precum şi perfectarea unei colaborări cu românii din Transilvania şi Banat.

În aprilie 1848, comitetul revoluţionar constituit în luna martie şi întregit ulterior a luat în dezbatere problema declanşării revoluţiei în Ţara Românească. Nicolae Bălcescu ar fi vrut o "neîntârziată pornire", dar majoritatea s-a pronunţat pentru o amânare, iar Ion C. Brătianu dorea să se recruteze "oameni din Transilvania". Ofiţerii N. Pleşoianu şi Christian Tell s-au arătat partizani ai unei pregătiri prealabile serioase pentru ca masele să fie antrenate în acţiune. De asemenea, în condiţiile în care era aşteptată izbucnirea Revoluţiei poloneze, intervenţia Rusiei ţariste şi reacţia corespunzătoare a Imperiului otoman, se impunea o pregătire politică pe măsură, arată volumul "Istoria românilor", apărut sub egida Academiei Române (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003).

La 10/22 mai 1848 s-a constituit "Comitetul revoluţionar din Ţara Românească", alcătuit din reprezentanţii tuturor facţiunilor boiereşti liberale şi ai intelectualilor, în total 13 membri: Ion Ghica, Nicolae Bălcescu, Constantin Bălcescu, Alexandru G. Golescu (Negru), C.A. Rosetti, Dumitru C. Brătianu, Ion C. Brătianu, Cezar Bolliac, Ştefan Golescu, Nicolae Golescu, Alexandru Golescu (Albu), Radu Golescu, Ion Heliade Rădulescu şi Ion Câmpineanu, potrivit volumului "Istoria României în date" (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003).

Comitetul revoluţionar a ales o Comisie executivă compusă din Nicolae Bălcescu, Al. G. Golescu (Negru) şi Ion Ghica, acesta din urmă desemnat şi ca "agent confidenţial" la Constantinopol. Ion Ghica a fost ulterior înlocuit, la plecarea la Constantinopol, cu C.A. Rosetti.

Comitetul revoluţionar şi Comisia executivă au pregătit temeinic, în întreaga ţară dar mai ales la Bucureşti, declanşarea revoluţiei. Au fost definitivate programul şi proclamaţia.

Programul revoluţiei, alcătuit din 22 de articole, urmărea satisfacerea revendicărilor fundamentale pentru cucerirea puterii politice, prevederea cea mai înaintată fiind cuprinsă în articolul 13 - emanciparea şi împroprietărirea clăcaşilor prin despăgubire. Totodată a fost stabilită ziua de 9/21 iunie pentru declanşarea revoluţiei, precizează "Istoria României în date" (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003).

Ion Ghica a fost trimis la Constantinopol, acreditat pe lângă puterea suzerană, ca agent al Comitetului revoluţionar şi, mai apoi, al noului guvern revoluţionar ce avea să fie instaurat în Ţara Românească.AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Marina Bădulescu, editor online: Andreea Preda)