Piesa "Sentimente şi naftalină", scrisă de Sidonia Drăguşanu şi regizată de Mihai Berechet, a avut premiera în 19 martie 1980, la Teatrul "Constantin Nottara" din Bucureşti.

Regizorul declara, imediat după premieră, că piesa este "o satiră tristă, o comedie antisentimentală, (...) o parabolă tristă cu foste trăiri".

"Luciditatea, aciditatea, necruţarea era nuanţată, pentru unii, în tonalităţi minore... Dar cât de precisă era adresa, cât de departe din punct de vedere moral ţinteau micile ei adevăruri, pentru că autoarea a preferat întotdeauna micile adevăruri cu miză etică mare, marilor exhibiţii gongorice, cu mize strict derizorii. Această ultimă piesă a ei, (...) 'Sentimente şi naftalină', este o satiră tristă, este o comedie scrâşnitoare, antisentimentală, în cazul în care sentimentele sunt retrograde, pulverizatoare de personalităţi, ucigătoare de etică, de forţe. 'Sentimente şi naftalină' este o parabolă tristă, parabolă cu 'foste trăiri', cu rămăşiţe modice de mentalităţi trecute, cu resturi rizibile de 'domni, doamne şi domnişoare', lume care mai încearcă, fără rezultat, să se facă viabile într-o societate cu alte sensuri, cu alte opţiuni sensuri de viaţă, de mult apuse. 'Sentimente şi naftalină', această ultimă lucrare a regretatei Sidonia Drăguşanu, este un strigăt stins în care se simte gâlgâitul de râs, o alarmă deloc falsă, pentru falsele sentimente.", spunea regizorul conform site-ului http://www.cimec.ro/.

Sursa foto: sidonia.ro 

Piesa a fost scrisă de Sidonia Drăguşanu sub denumirea "Valsul", în 1969, dar nu a fost jucată în timpul vieţii autoarei, deşi ea a avut numeroase încercări de a o prezenta teatrelor. Deşi piesa a fost prezentată inclusiv sub forma unei traduceri după un dramaturg englez... inventat - Duncan Hopkins din Sussex, abia în 1980 a fost pusă în scenă, la Teatrul Nottara, sub titlul "Sentimente şi naftalină", în regia lui Mihai Berechet, menţionează site-ul http://www.sidonia.ro/teatru/.

Sursa foto: sidonia.ro 

Petru Popescu - scriitor, scenarist şi regizor - scria, în revista "Teatrul", în 1970, că "sub aparenţa comediei, piesa e, în fond, de o simplă umanitate şi sprintenala dialogului îndepărtează parcă spectatorul de sensurile mai adânci ale scenelor".

"Această piesă, credibilă de la primul la ultimul cuvânt, are meritul de a crea o eroină. Florenţa, o femeie lipsită de trăsături izbitoare, în schimb francă, demnă, consecventă cu ea şi cu ceilalţi, sufleteşte admirabilă, chiar dacă la dimensiunile mici ale anonimatului provincial. Asemenea tipuri mai există în teatrul românesc, până acum însă niciodată împinse în prim plan. Cu delicateţe, autoarea reliefează datele eroinei, fără să o treacă la regimul tragic, ceea ce ar fi sunat retoric, fără să exagereze în atitudinea compasivă. (...) E o piesă care are şi calitatea de a reproduce sintetic existenţa şi de a crea o eroină pozitivă, care nu depinde de tinereţe şi frumuseţe fizică (lucru ce nu e uşor şi nici frecvent), şi de a da o galerie de portrete curente dintre cele mai plastice. Iată o răbufnire de viaţă într-un text cu distinse însuşiri literare", scria Petru Popescu, conform site-ului http://www.cimec.ro/.

Sursa foto: sidonia.ro 

Criticul de teatru Constantin Paraschivescu scria, după premiera piesei, în 1980, că "Sentimente şi naftalină" este o "comedie antisentimentală scrisă, totuşi, cu sentiment şi, mai ales, jucată cu sentiment".

"Aceasta este ultima lucrare a scriitoarei Sidonia Drăguşanu, pe un subiect de 'ilustrată de bal" de pe vremea bunicilor, cu nostalgia primului vals, fiorul primei declaraţii de 'iubire eternă', apoi regrete, multe regrete că viaţa nu se desfăşoară aşa, ci în contraste, câteodată dure, flagrante, aproape dramatice. Gingăşia şi umorul autoarei sunt blânde - nu-şi râde de eroină, care s-a îndrăgostit de un erou de ilustrată, nu-i plânge nici pe bărbaţii cam indiferenţi, cam uituci, cam ridicoli, care trec repede peste asemenea nostalgii, aliniaţi prea grabnic, şi poate pe drept, la carul cam greu al vieţii. Sunt, toţi, aşa cum sunt, şi dacă nu mai aveam a pune întrebări în această poveste de romanţă, avem a constata, în schimb, că în ultima piesă nu se problematizează (...), ci totul rămâne între coperţi de album, puţin desuet, puţin ireal, cu adevărul de naftalină al unei epoci pe care o privim niţel miraţi, şi oarecum nedumeriţi.", scria Constantin Paraschivescu, potrivit site-ului http://www.cimec.ro/.

Criticul remarca, în 1980, faptul că "la 'Nottara' spectacolul se joacă în tonuri calde, cu trăiri adevărate, prea adevărate în partea Florenţei", rol interpretat la acea vreme de "excelenta actriţă" Margareta Pogonat, adăugând că actriţa Lucia Mureşan juca "inteligent şi cu un surâs de ironie blândă".

Din distribuţia spectacolului cu piesa "Sentimente şi naftalină", montat la Teatrul "Constantin Nottara" de regizorul Mihai Berechet, făceau parte mari actori - Margareta Pogonat (rolul Florenţa), Dorin Moga (rolul Pompilian), Lucia Mureşan (rolul Femeia în gri), Constantin Brezeanu (rolul Picki), Lia Şahighian (rolul Dina), Ion Siminie (rolul Sofronie), Val Săndulescu (rolul Voiculescu), Marga Barbu (rolul Mara), Ion Porsilă (rolul Negustorul), Ioana Crăciunescu (rolul Coca), Lucian Dinu (rolul Sociu), Valeriu Arnăuntu (rolul (Ţundrea). AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto din deschidere: Sidonia Drăgușanu/Facebook